Perfect Chemistry //\\//\\ Michael Clifford

Capitolul 11

               Stateam la birou si incercam sa imi fac temele . De ce zic 'incercam' ? Pentru ca nu imi puteam scoate din minte sarutul cu Michael . Nu pot sa descriu cu cuvinte ceea ce am simtit atunci . Era ceva mirific , ceva unic pentru mine . Dar oare simteam ceva pentru el ? Il placeam sau e doar un impuls ?  La naiba cu temele ! Nu puteam sa ma concentrez pe stomacul gol asa ca am decis sa merg sa-mi iau o gustare mica .

Am coborat scarile si am intrat in bucatarie . Ochii mi-au fugit la frigider , dar dupa la tata . Era imbracat la costum : camsa alba , pantalonii si sacoul negru si pantofi tot negrii ... sa nu uit de cravata.

"Tata ?" am intrebat mirata . Arata ...arata cum n-a mai aratat de ani buni . Era ...tata .

"Cami ... credeam ca esti in camera ta !" a spus el la fel de mirat de prezenta mea aici .

"Eram , doar ca am venit sa-mi iau o gustare si ..woah ."

"Noul meu job ,scumpo!'" a spus zambind. Evident era fericit .

"Si acel job este..."

"Sunt sofer ,a spus . Sunt sofer la o familie super bogata , mai exact , sunt soferul ficei acelei familii. " m-a lamurit el.

"Aham ." am spus intorcandu-ma spre frigider .

"Nu te bucuri ?" m-a intrebat el . Zambetul ii pieri putin vazundu-ma ca nu ma bucur pentru el . Eu ma bucuram , doar ca o alta fata avea sa fie cu tata o zi intreaga , el facandu-i mofturile , in timp ce eu stateam singura . Dupa moartea mamei , tata a devenit mai ocupat , mult mai ocupat . Se imparte intre munca si mine . Intr-un fel il inteleg , el munceste sa ma vada pe mine fericita , iar eu ce fac ?

" Sigur ca ma bucur , tata ! am spus schitand un zambet larg , cat de cat adevarat. La zece esti acasa , clar batrane ?" i-am ordonat .

" Da sa traiti !" a spus luand o pozitie de soldat . Am ras impreuna la micul nostru act copilaresc .Mi-am luat un mar din frigider dupa care l-am condus pe tata la usa .

"Ai grija de tine, scumpo." a spus zambind .

"Tata , o sa lipsesti sase ore , nu un an ."

"Da , dar ce conteaza ?!'' a spus. Expresia fetei lui parea ingrijorata , iar asta mi-a adus fiori .

Dupa ce tata a plecat am lasat-o balta de tema la mate si engleza , sa speram ca nu o sa ne-o verifice . M-am gandit sa ies pe terasa sa citesc o carte . Zis si facut . Mi-am luat o patura si cartea " Morganville Vampires" volumul 10 si m-am asezat pe leagan . Vremea era placuta chiar daca vantul mai suiera din cand in cand. Am deschis cartea la pagina ramasa si am inceput sa citesc . Noi peripetii alaturi de Clarie .

Nici zece minute n-au trecut ca am lasat cartea din mana . Nu reuseam sa ma concentrez asupra ei . In mintea mea aparea din nou sarutul cu Michael . Fluturasi mici mi-ai aparut in stomac . Oh nu ! Nu se poate ! Nu-mi place Michael ? Sau da ?

Am auzit un ciocanit in usa asa ca m-am ridicat de pe leagan si am fugit intr-acolo desprinzandu-ma de gandurile mele. M-am uitat pe vizor sa vad cine e si mi-a aparut tot negru . Fara sa gandesc am deschis usa si in fata mi-a aparut Luke . Baiatul misterios si ciudat de la scoala .

"Ce ? Nu ma inviti ?" a intrebat vazand ca nu reactionez .

" Desigur. Intra !" i-am spus blanda. M-am dat la o parte ca el sa poata intra  . S-a indreptat  catre living si s-a aruncat pe canapea facandu-se comod.

"De unde stii unde stau ?" l-am intrebat .

"Scumpete , stiu totul despre fiecare persoana din acest cartier . " a spus de parca acest lucru ar fi fost ceva normal .