Capitolul 7

775 42 2
                                    

"Stii ...esti frumoasa cand rosesti ." a spus ranjind . Fir-ar , se observa . Obrajii mi-au luat foc , iar el a observat asta . A inceput sa rada , dar s-a oprit pentru ca a vazut ca nu ma simteam bine in situatia asta.

" Hai aici !" a spus ridicandu-si bratul . M-am apropiat  si m-am lasat pe el . Avea mana in jurul meu , iar eu mi-am pus capul pe umarul sau . Geaca lui ma incalzea , dar mai mult el . Stateam tacuti si ne uitam la oras . Ma intreb el ce gandea ? Se gandea si el la mine ? 

Dupa un timp , nu am mai putut pastra aceasta atmosfera tacuta. Simteam ca fierb deja . Ma macina gandul si curiozitatea.

"De ce lumea spune ca esti periculos ?" l-am intrebat mutandu-mi privirea pe el. L-am simtit incordandu-se . A devenit serios . Bravo Cami , uite asa distrugi o intalnire  , felicitari .

" E cam frig . Sa mergem acasa !"a spus ridicandu-se si mergand spre masina .M-am ridicat si eu urmadu-l spre masina.

"De ce eviti sa-mi raspunzi ? Ce e asa greu ?" l-am intrebat gesticland cu mainile .

"Am spus sa mergem! Intra in masina !" A spus vizibil nervos . Ochii lui erau mai inchisi la culoare , nicidecum acele diamante stralucitoare. L-am ascultat . Nu vroiam sa insist pentru ca stiam ca nu o sa-mi raspunda. Am urcat amandoi in masina . El a pornit-o si a derapat in jos pe sosea. De-a lungul drumului nu a scos niciun sunet . A condus atent sau cel putin vroia sa para atent , pentru ca era vizibil deranjat de intrebarea mea , dar  de ce ? De ce era asa greu ? Ce putea fi atat de infiorator ?

"Am ajuns!" a spus oprind motorul . Nici nu mi-am dat seama , se pare ca gandesc prea mult in ultima vreme.

"Multumesc ,Michael!" i-am spus dupa ce am coborat din masina .

"Pentru ?" a intrebat in timp ce inchidea masina .

"Pentru aceasta seara ." i-am raspuns zambind micut . El doar m-a privit in ochi pentru cateva clipe , dupa care a lasat capul in jos .

"Ma bucur ca ti-a placut . " a spus . S-a apropiat de mine .Se apropia din ce in ce mai mult . Fata lui era la trei centimetri distanta fata de a mea . Ii simteam respiratia pe frunte . A dat sa ma sarute , dar am intors capul.

"Noapte buna, Michael." am spus indreptandu-ma spre casa.

"Noapte buna , dulceata." a spus dupa care a plecat si el . Am deschis usa si am intrat in casa . Eram cuprinsa de intuneric si de ... frica. Tata nu era acasa , din nou . Am inchis usa , dupa care m-am dus in bucatarie . Stomacul meu scotea sunete ciudate  de unde rezulta ca mor de foame . Am deschis frigiderul si ce sa vezi ! NIMIC . Frigiderul era gol , iar eu muream de foame . Poate tata s-a dus sa cumpere de mancare asa ca am decis sa-l astept in sufragerie . Am pornit televizorul si am schimbat canelele . Nimic interesant . Aceleasi chestii . Vedete , politica , muzica , vedete din nou . Am lasat pe muzica . La momentul actual era Arctic Monkeys " Do I wanna know?" . Era una dintre melodiile mele preferate . Am inceput s-o fredonez in timp ce ma descaltam . Geaca lui Michael inca era pe mine . Mi-am dat-o jos si am mirosit gulerul . Mirosea a ... Michael . Un parfum barbatesc puternic si familiar . Probabil tata l-o fi avut . Am asezat geaca frumos pe canapea , iar adidasii mi i-am dus in hol . M-am uitat pe geam dupa tata , dar nici o urma de el . Mi-am scos telefonul din buzunar , l-am cautat la contacte si am apelat . Suna ... suna ... casuta vocala ; intr-o zi am sa ucid robotul ala. Promit . Am incercat din nou sa-l sun , aceeasi chestie . Ciudat pentru ca tata imi raspundea mereu cand il sunam . Am inceput sa ma ingrijorez. Poate i s-a descarcat bateria sau il are pe silentios. La naiba ! Tata mereu are telefonul incarcat si niciodata in acesti 18 ani nu l-a avut pe silentios . Nu ,nu,nu,nu ! Nu trebuie sa gandesc negativ. Aghh. Am inspirat adnc dupa care am expirat . Nu aveam cui sa-i cer ajutorul .

Perfect Chemistry //\\//\\ Michael CliffordUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum