Perfect Chemistry //\\//\\ Michael Clifford

Capitolul 10

  Prima ora , matematica . Intr-o zi atat de frumoasa incep cu matematica , dar nu conta atat de mult  . Ceea ce e atipic acestei scoli e sa vezi elevii zambind. Oricate ore ar avea fiecare ,sau probleme , ei azi zambeau . Sincera sa fiu cine nu ar zambi intr-o asa zi ?! Soarele stralucea pe cerul senin , zambind parca si el .

Numai la ora nu eram atenta. In minte imi circulau o  groaza de ganduri . Dar doua nu-mi dadeau pace : in primul rand ,  tata mi s-a parut extrem de ciudat , iar in al doilea rand , Michael ,noaptea trecuta parea sa stie ceva legat de tata ; spunea ca se va intoarce si azi dimineata hop! tata e acasa.

"Miss Aaron!" mi-am auzit dintr-o data numele . Profesorul era langa mine si astepta ceva . Un raspuns la o intrebare de-a lui. O intrebare pe care eu n-o stiam .

"E un binom ." s-a auzit vocea unui baiat rascolind linistea pe care o avea clasa. Profesorul a aprobat dupa care a zis:

"Sa fi mai atenta data viitoare , miss Aaron!" a spus profesorul indepartandu-se de la banca mea . M-am intors in spate , am fost intampinata de un baiat blond , cu ochi albastrii ,mult prea albastri si ireali ; avea un cercel in buza si un inceput de barba. Era frumos ,si mi-am dat seama ca stateam de ceva timp holbandu-ma la el. Mi-a facut cu ochiul dupa care m-am intors si am incercat sa fiu atenta la ora . Pentru restul orei am raspuns la cateva intrebari ale profesorului . Credeam ca nu mai trece ora , dar cand ma asteptam mai putin s-a sunat . Mi-am strans cartile si am iesit din clasa . Pauza dura 10 minute asa ca m-am gandit sa ies afara .

M-am asezat pe prima banca goala pe care am zarit-o bucurandu-ma de vremea superba .

"La ce te gandeai ?" a intrebat baiatul strain care s-a asezat pe banca.

"Poftim ?" am intrebat nedumerita.

"In ora erai cam abatuta, ingandurata." a spus el . Ochii lui straluceau in lumina soarelui puternic.

"Luke." a spus intinzand mana .

" Cami." i-am cuprins-o prietenoasa . I-am oferit un zambet micut dupa care mi-am retras mana . Numele lui imi suna familiar.

"Aha . Deci tu esti faimoasa Camelia !" a spus zambind desfasurandu-si zambetul angelic.

"Faimoasa ?" e nebun sau ce? De cand eu sunt faimoasa ? am castigat vreun premiu nobel pentru timpul record de arsul tigailor preferate ale lui tata ? E un tip misterios.

"Vestile rele se afla repede , iar cele bune si mai repede." a spus dupa care s-a ridicat si a plecat . Asta da 'diva air' .

De dimineata nu l-am mai vazut pe Michael . De ieri nu l-am vazut pe Louis , iar de Zoe niciun semn inca . Simteam cum ca ceva bizar se intampla , dar parca vroia sa ramana ascuns acel ceva . Mai era un minut asa ca m-am decis sa merg spre laboratorul de chimie . Colegii mai aveau de prezentat proiecte asa ca nu m-am deranjat sa-mi iau cartile .

" Daca nu aveti de gand sa invatati nu e nicio problema ! Am sa va las corigenti , pana la urma nu e mare lucru !" a spus miss Balfour , profesoara de chimie .

"E de rau ?" l-am intrebat pe Louis .

"Cam da . Cand miss Balfour e nervoasa nimeni nu-i scapa . " a spus chicotind.  Felul lui de a chicoti era unic . In momentul acela imi veni in minte visul acela . Visul de acum cateva zile ;cand Louis ranjea malefic . Gandul m-a ingrozit total , creandu-mi fiori pe sirea spinarii . Am alungat acel gand imediat , aproband vorbele lui Louis .

"Deci ... cum ramane cu sucul ?" a intrebat . Firar ! am uitat complet de asta . Nu aveam chef sa merg , dar ar fi fost nepoliticos sa-l refuz si a doua oara .

"Ce zici maine dupa ore ? " i-am propus .

"Perfect." a raspuns zambind . Asta am spus si ieri , dar acum era pe bune .

Uram drumul spre casa . Mi se parea lung si plictisitor . Nu inteleg de ce am mai venit la scoala doar pentru patru ore . Adica pe bune , mai bine stateam acasa si imi petreceam dimineata luand micul dejun cu tata. Mi-am simtit ,dintr-o data , telefonul vibrand in buzunarul pantalonilor.

"Grabestete spre casa. Am o surpriza pentru tine .

xx Michael "a fost mesajul primit . Ok , acum eram curioasa , asa ca am grabit cu mult pasul . In nici doua minute am ajuns , abia rasufland . Am cotrobait cheile prin ghiozdan , dupa un timp de catuare le-am gasit , introducandu-le grabita in usa. Am rasucit de doua ori cheia dupa care am intrat in casa aruncand pe jos ghiozdanul si grabindu-ma in sufragerie . L-am gasit pe Michael discutand cu tata . Dar nu discutau , ci radeau . Oh nu! Tata ii arata lui Michael poze cu mine de cand eram mica.

"Aici avea 5 ani si era fugarita de gaini!" a spus tata aratandu-i poza lui Michael . Au inceput amandoi sa rada . Ah , tin minte momentul ala . Nu i-am intrerupt . M-am rezemat de perete privindu-i . Era prima data cand il vad pe tata cu adevarat fericit de la moartea mamei , iar pe Michael cu adevarat el insusi . Pacat ca acest moment nu a tinut mult timp . Cei doi mi-au observat prezenta .

" Uhm , scumpo , de cat timp stai acolo ?" a intrebat tata surprins . Avea o figura gen ' oh doamne , am dat de dracu '. Iar eu eram ceva gen ' oh , si inca cum'.

"Destul timp cat sa vad cum ii areti lui Michael pozele jenante cu mine !" m-am rastit . "Tata alea erau poze penibile ! Nimeni nu trebuia sa afle de ele ! Credeam ca le-ai dat foc !" am varsat asupra lui .

"Penibile ? Aww , erai chiar draguta . " a spus Michael .

"Uhm , am lasat mancarea pe foc . Va las." a zis tata fugind din camera .

" Draguta ?" l-am intrebat incrucisanndu-mi mainile .

"Da. Ce ? Am zis ceva gresit?" a raspuns apropiindu-se .

" Sunt groaznice. Sunt cele mai jenante momente din viata mea . Nu pot sa cred ca tata a facut un album special cu asta ." am spus . " Ca tot veni vorba , cum ai intrat ?" l-am intrebat.

" Tatal tau e un tip beton !" mi-a raspuns.

"Tata ?" am intrebat nedumerita si mirata . El doar a afirmat printr-un zambet .

"Si ... care-i surpriza?" l-am intrebat zambind larg precum un copil care asteapta sa-si primeasca jucaria dorita .

" Asta ." a spus dupa care si-a lipit buzele de-ale mele . M-a saruta . Nu vroiam sa accept , dar totodata era un sentiment placut . Unul pe care nu l-am mai simtit . Buzele lui catifelate le sarutau pe-ale mele . Dar mi-am dat seama de greseala pe care o fac asa ca m-am dezlipit . Era prea deodata .Prea direct.

"Mike..."

"Trebuie sa plec." a spus dupa care a fugit afara.

Totul era prea ciudat azi . Mai intai acel Luke , acum asta . Sunt curioasa ce urmeaza .

" Unde e Michael ?" l-am auzit pe tata .

"A plecat ." am spus pe o voce plictisita .

" Ah pacat ! Mai aveam sa-i arat cateva poze ."

"Tata ! " am exclamat dandu-i un pumn usor in umar.

Stiu ca e plictisitor , dar nu am avut timp sa-l scriu si imi cer super scuze . Indata ce am timp ma voi gandi la ceva mai boom si il voi face mai lung . Promit pe degetul mic. DAr pana atunci nu uitati sa lasati o parere si sa votai ; e gratis si ma ajuta enorm .

Bafta la scoala! ;) :*