Perfect Chemistry //\\//\\ Michael Clifford

Capitolul 15.

Orasul era inghitit de fum. Strazile pustii ale Londrei erau pline de sange ; sange al oamenilor nevinovati. Acum cateva ore strazile erau dominate de luptele demonilor care acum au disparut , lasand in urma frica , lacrimi si un haos total.

Dupa ce Marlyn m-a lasat acasa ,asigurandu-se ca sunt bine , am facut un dus lung , crezand ca ma voi relaxa , dar nu a fost asa . Grijile s-au amplificat . Noroc ca seara trecuta , inaininte de cele intamplate , domnul Joe a avut grija ca tata sa "adoarma" pentru siguranta lui. Oricum va afla de la stiri , dar deocamdata am scapat de intrebarile sale.

Nu-mi venea sa cred ca viata mea s-a schimbat intr-un timp atat de scurt . Nu-mi venea sa cred ca Michael e un ...demon . Dar cum sa fie un demon cand el e un inger ? In ochii mei el mereu va fi un inger. Un demon angelic . Nimic nu va mai fi la fel intre noi , intre prietenia noastra. Nici nu cred ca va mai exista o prietenie intre noi de acum . Toate momentele noastre vor fi doar amintiri . Toate acele momente cand ne uitam impreuna la filme romantice si plangeam ca bunicutele , cand ne bateam cu pernele , cand ne jucam jocuri video si ma lasa sa castig... toate astea vor fi doar amintiri. 

Mi-am vazut telefonul luminandu-mi camera intunecata. Am primit un mesaj de la Michael . Mi-am simtit ochii umezindu-se . Mi-am debloat telefonul  , incepand sa citesc mesajul :

"Probabil stii deja . Probabil ma urasti . Imi pare rau Camelia . Dar vreau sa iti spun ceva ce voiam sa iti spun inca din prima zi de cand ai aparut in viata mea .... Te iubesc !"

In momentul acela am izbucnit in plans. El ma iubeste . Mereu a facut-o . Eram prea scoata si prea speriata pentru a-i raspunde , asa ca nu am facut-o . 

M-am dat jos din pat ,aprinzand beculetele de Craciun ce erau atarnate de tavan . Am intins mana sub pat pentru a lua ceva.  Acel ceva e jurnalul mamei. Inainte sa moara mi l-a dat , spunand"Cand ai nevoie de un sfat , iar eu nu voi fi acolo , deshide la o pagina oarecare fara a te uita , acolo vei gasi raspunsul meu sau un sfat". Dupa ce l-am gasit , m-am asezat in pozitie turceasca si am deschis la o pagina. Pagina 56 , mereu le numerota. Iar acolo am gasit un sfat " Ai incredre in persoanele care te-au facut cu adevarat fericita !" .  " Minunat sfat mama !" am spus in gandul meu . Dar , dupa ce am meditat asupra propozitiei , avea dreptate . Stiam ce aveam de facut .

" Deschide geamul"  ii scrisesem lui Michael . Imi era frica , dar stiam ca nu ma va rani . 

M-am ridicat de pe podea repezindu-ma sa deschid geamul . Era acolo . Nu i-am putut distinge bine expresia fetei deoarece era intuneric deja . Dar i-am observat ochii sclipind  . Probabil plansese , la fel ca mine . 

" Michael ..." am ineput eu , dar m-a intrerupt . 

" E in regula . Stiu ce vrei sa zici. Si eu ma urasc . Am facut-o tot timpul . Sunt prins in intuneric si nimic nu ma poate scapa. " a spus ,vocea sa  tremurand .

"Te iubesc , Michael." am soptit in asa fel incat sa ma auda. Nu il uram. Nu puteam sa-l urasc deoarece nu el e de vina . 

" Ce?" intreaba vizibil uimit . 

" Nu te urasc. Nu te-as putea uri . " am spus zambind .

" Nu vorbesti serios !" a exclamat nevenindu-i sa creada.

" Ba da! Cel mai serios!" i-am spus hotarata . 

" Daca nu ne-ar desparti acesti 2 metri , te-as lipi de perete si te-as saruta !" a spus. Am ras la gandul lui , dar imediat mi-a pierit cheful de a mai rade . Gandul ca el moare m-a intristat

" Ce s-a intamlat ?" intreaba ingriorat .

"Ce se va intampla Michael ? Cu noi ? Cu tine ?" l-am intrebat trista.