the truth untold | jeon jungkook

7.

JUNGKOOK

     ㅡ am vorbit toata ziua, jimin, iti vine sa crezi?

     ㅡ da, dar... de ce pe mesaje? trebuia sa mai stati afara. sau sa vorbiti macar la telefon.

     ㅡ niciunul dintre noi n-a vrut sa para disperat, iar la telefon n-am putut sta. cica a venit o prietena la ea, kyung.  

     ㅡ si ia spune, ai chemat-o deja la tine acasa?

     intrebarea lui jimin ma surprinde, dar ma si amuza, in acelasi timp. stiu ca rade de mine.

     ㅡ nu fi bou, ii spun lovindu-l in umar.

     ㅡ cred ca eu ar trebui sa-ti zic asta.

     din nou la liceu. astazi am ajuns mai devreme decat o fac in mod normal. oare cum s-a imbracat maiu? fusta, rochie, pantaloni?

     cand eu si jimin intram in curte, avem parte de o priveliste urâtă: maiu este impreuna cu o fata si cu junhi. sper ca n-am avut treaba si cu fata aia.

     relatia mea cu junhi a fost una foarte penibila, nu prea mi-am dat interesul. am fost impreuna doua luni; eu voiam doar sa fac sex, desi ei nu i-am zis asta niciodata. 

     junhi este o fata draguta. nu pot spune ca e exact genul meu, dar imi placea, cand ne-am cunoscut, ca vorbeste mult si ca e îndrăzneață. acum asta ma enervează cel mai tare. nu ii suport vocea.
     nu am placut-o cu adevarat niciodata, dar era amuzanta - nu stia cand sa taca si era usor de fraierit. înainte sa fim impreuna, am vazut-o odata intr-un bar cu mai multe colege si cred ca bause cel mai mult dintre toate. se așezase langa mine, ma atingea din ce in ce mai mult, radea la glumele mele, iar singurul meu gand a fost "de ce nu? ce am de pierdut?".

     mica-mare greseala: intr-o luna deja ma plictisisem de ea. sexul nu era nici el minunat, dar am aflat pe parcurs cat de copilaroasa poate sa fie aceasta fata si cat de diferiti suntem.
     daca m-ar intreba cineva acum de ce am mai ramas inca o luna, nici n-as sti ce sa răspund. si eu ma mai intreb câteodată.

     imi arunc guma de mestecat la cos. nu stiu daca sa ma bag intre maiu si cele doua fete sau sa raman pe loc.
     ma intorc cu fața la jimin.

     ㅡ de ce te uiti la mine? doar nu te gandeai sa merg dupa ea.

     ㅡ ma mir ca inca nu ti-a observat parul portocaliu. mi-a zis ca asta e reperul ei pentru a ne vedea.

     jimin isi trece mandru o mana prin par de parca ar atrage mai mult atentia. eu o strig pe maiu si ii fac cu mana entuziasmat; toate fetele se întorc cu fața catre noi. jimin începe si el sa faca cu mana si asta o face pe maiu sa rada, apoi sa plece de langa colegele ei.

     ma ia in brate si ma strange destul de tare. ii simt si mai intens parfumul acum.

     MAIU

     cred ca am vorbit pana la ora 1:00 cu jungkook. nu a fost ceva constant, eu vorbeam in acelasi timp si cu kyung, care a dormit la mine, iar el isi termina temele. incepem sa ne apropiem din ce in ce mai mult.

     kyung, pe de alta parte, nu ma incurajeaza prea mult in legatura cu el. spune ca ma comport de parca e primul baiat cu care vorbesc vreodata... mi-a spus sa am rabdare si sa adun mai multe informatii (o sa fac pe detectivul). o voi chema din nou la mine in weekend.

     vad ca baietii au venit impreuna de data asta. cum fac eu rost doar de jimin macar pentru o pauza dintre ore?

     chiar daca este cel mai bun prieten al lui jungkook, nu cred ca m-ar minti ca sa apere imaginea prietenului său. poate ca va fi de partea lui in anumite situații, dar am incredere ca voi scoate mai multe cuvinte de la el decat de la JK.
     mi-a venit o idee, dar sper sa nu o interpreteze niciunul dintre ei greșit. merg catre ei si il iau in brate pe jungkook, punandu-i mainile dupa gat.

     de asemenea, junhi a fost mai simpatica in dimineata asta. ne avem deja numerele de telefon si nici macar nu i-a mai rostit numele fostului său.

     ㅡ ati venit mai devreme, le spun dupa ce rup imbratisarea.

     ㅡ tot ne-ai luat-o inainte. doamne, la cat te trezesti? si ce mai zice prietena mea, junhi?, imi spune repede jungkook, pe jumatate zâmbind.

     ㅡ las-o, JK. poate o apuca iar nebuniile.

     exact cum spuneam - doar prin jimin voi afla mai multe informații intr-un timp mai scurt.

     "o apuca iar nebuniile". interesant. sunt si mai nedumerita!

     jimin realizeaza ce tocmai a spus si, uitandu-se scurt la jungkook, creeaza o liniște stanjenitoare intre noi trei. nu imi vine sa pun intrebari chiar acum.
     poate amandoi au impresia ca acest comentariu m-a deranjat, dar este un cuvânt prea mare pentru a-mi descrie starea. sunt doar nedumerita. chiar am nevoie de niste răspunsuri.

     ㅡ ...junhi e chiar in spatele nostru, e urat sa vorbim asa despre ea. voi nu beti cafea dimineata?, le spun ridicand paharul meu.

     am încercat sa schimb subiectul in ceva mult mai lejer. nu-mi place sa ii vad tensionati, ma stresează si pe mine. presimt ca o mica cearta va avea loc intre ei imediat ce sunt singuri.

     am mai discutat cateva minute despre nimicuri si, intr-un final, s-a ivit ocazia sa ii cer numarul lui jimin. da, poate ca este putin extrem, dar nu vad o alta cale de a vorbi intre patru ochi momentan. si eu as fi preferat sa o facem față in fața.

     jungkook se strâmbă putin, dar nu ii spune nimic prietenului său, care imi dictează numarul.
     cand se suna de intrare, jungkook isi pune bratul dupa gatul meu si ma trage in fata lui jimin. il pot auzi pe roscat cum ofteaza - si-a dat seama din acest gest si din schimbul de priviri cu jungkook ca nu i-a convenit ca am si numărul lui de telefon. a ramas mai in spate, iar noi doi ne-am continuat drumul.

     ㅡ asa mult ti-a placut si de jimin de i-ai cerut numarul?

     jungkook gelos! nu credeam ca ii voi vedea latura asta atat de repede.

     ㅡ sa stii ca te pot ajuta eu cu orice ai avea nevoie.

     ㅡ multumesc mult, dar imi cam place si de el. e vreo problema?

     aproape l-am facut sa rada. 

     ㅡ deloc! esti simpatica.