the truth untold | jeon jungkook

5.

     ora de matematica s-a terminat mult mai repede decat ma asteptam. imi strang caietele in ghiozdan, dar aud cum cineva imi striga numele din pragul usii.

     nu e nevoie sa ma intorc ca sa stiu ca e jungkook. ii recunosc deja vocea groasa, dar plăcută si calda.
     oare e rau ca imi plac din ce in ce mai multe lucruri la el? cum poate sa fie atat de dur precum spune junhi?

     ㅡ buna din nou! ma ridic din banca si merg catre el.

     nu ma asteptam sa vina dupa mine si in clasa. cred ca deja iti este si tie drag de mine, JK.

     ㅡ hai pe afara, nu mai sta aici in fiecare pauza. sau nu vrei sa stai si cu mine in timpul tau liber?, intreaba intr-un mod sarcastic.

     ㅡ da, asta era...!, ii zambesc eu si il urmaresc pe hol.

     ㅡ nu-mi dai si mie numarul tau? sau instagram-ul, ce folosesti tu mai des.

     cum de a pus el ochii pe mine din tot liceul? am avut noroc sau ghinion cu baiatul asta? stiu deja ce ar spune junhi... cu siguranță ne-a vazut cand am iesit din clasa.

     imi trec numarul in telefonul lui si ii dau si instagram-ul meu.
     pe hol, jungkook se saluta in total cu patru baieti - niciunul dintre ei jimin sau hobi, baiatul pe care il cauta cand a dat peste mine cu o zi inainte. in timp ce ne indreptam spre curte, toate fetele il privesc, dar el se uita doar la mine.
     cred ca exista si un sambure de adevar in toata povestea lui junhi, dar imi e greu sa-l privesc pe jungkook in felul acesta cand el a fost atat de dragut cu mine pana acum.
     in curte, alti trei baieti il saluta. ok, jungkook, am inteles! esti popular pe aici!

JUNGKOOK

     ㅡ ti-a aratat cineva pana acum tot liceul? adica ai invatat locul asta cat de cat?

     ㅡ in afara de parter, nu stiu nici cantina unde se afla exact. mergem impreuna azi?

     ㅡ sigur. e saptamana indiana, chiar ai prins mancare buna.

     se asaza mai bine pe banca - acum sta picior peste picior.

     ieri a purtat rochia bleumarin a liceului, iar pe deasupra umerilor si-a lasat sa atarne o esarfa visinie, la fel ca unghiile ei. astazi poarta camasa alba cu sigla liceului si fusta bleumarin din uniforma. oare stie ca i se vede sutienul visiniu? cred ca ii place mult culoarea asta.
     fusta e mai scurta decat rochita de ieri si ii scoate in evidenta picioarele lungi si subțiri. parca ii vine mai bine asa.

     daca ar stii la ce ma gandesc, nu cred ca mai statea langa mine in secunda asta. ce bine ca eu si subtilitatea ne cunoastem de mult timp. maiu nu o cunoaste la fel de bine... se uita la tatuajele de pe mana dreapta, a descoperit ca mai am si pe mana stanga, imi admira pierceing-urile din urechi, se uita in ochii mei doar pentru cateva secunde. daca rosesti doar de la o banala conversatie de pe banca liceului, sunt asa curios ce ne asteapta mai departe.

     cand am ajuns sa povestim ceva mai mult despre fiecare, o voce pitigaiata ne distruge momentul. o fata o striga pe maiu.

     ce mai vrea si junhi acum? de unde se stie cu maiu?

     ㅡ am uitat sa-ti spun, dar am facut cunoștință cu ea de dimineata, e colega de clasa cu mine, imi sopteste maiu pana sa vina junhi la noi.

     parca am gandit cu voce tare.
     dar am auzit bine? sunt colege de clasa? am scos un mic surâs de uimire si am evitat contactul vizual cu fosta mea. mi-am pus o mana la ceafa si pe cealalta pe la spatele lui maiu, sprijinindu-ma de spatarul bancii.

     ㅡ buna, junhi.

     ㅡ maiu, nu vrei sa vii cu mine putin? sper ca n-am deranjat ceva, nu, jungkook?

     ㅡ ba ai cam deranjat.

     mi s-a dus zambetul de pe fața. stiu ca n-a venit cu intenii bune pe aici.
     mai mult ca sigur deja i-a spus lui maiu suficiente detalii despre trecutul nostru daca s-au întâlnit si de dimineata. mi s-a mai intamplat (dupa despartirea noastra) ca junhi sa intervina intre mine si alte fete.

     o ia de mana si o ridica de pe banca, chiar daca maiu nu i-a raspuns la intrebare. apoi maiu imi face repede cu mana si imi zambeste de parca nici ea nu a vrut sa se intample asta.

JUNHI

      am mers cu maiu inapoi in clasa. pe drum, am intrebat-o de parfumul ei si de salonul unde isi face unghiile, dar stie si ea ca nu de asta am luat-o cu mine. nu m-a intrebat nimic pana sa ajungem, nu a fost vocala nici in raspunsuri.
     am avut noroc: doar yoongi e in clasa acum, dar asculta muzica, deci nu ne aude nimeni.

    ㅡ sunt prea insistenta sau vreo ciudata daca iti spun de pe acum sa nu mai stai deloc cu el?

     ㅡ junhi, vreau sa stiu un lucru: tu inca nu ai trecut peste jungkook?

     fata asta isi face o complet alta idee despre mine! cred ca nu stiu eu sa abordez subiectul cum trebuie... 

     ㅡ ba da! nu e deloc vorba despre asta! vreau doar sa nu-i cazi in plasa atat de usor cum au facut-o alte fete, inclusiv eu. iti spun cat se poate de sincer - el doar se plictiseste si nu mai are cu cine sa se culce. jungkook e mult mai inteligent decat pare.

     ㅡ am mai dat de baieti ca el. ma descurc si singura. nu cred ca par atat de naiva sau atat de usor de luat peste picior... plus ca de abia au trecut 24 de ore de cand l-am vazut pentru prima oara. apreciez ca imi esti alaturi, dar nu e nevoie sa imi amintesti asta oricand ai ocazia.

     asta m-a trezit putin la realitate - pana la urma, nu o cunosc pe maiu. poate ca e "descurcareata", sau poate ca e exact ca jungkook... cine sunt eu sa ma bag? mi-am facut datoria de a-i spune experienta mea.

     ㅡ ok, ai dreptate. imi pare rau ca am insistat. sper ca nu ti-ai creat o impresie gresita despre mine.

     ㅡ nu, deloc, dar mi-ar placea sa vorbim si despre... alte subiecte!