PERSPERSPECTIVA IULIEI
Desi poate pare prostesc din partea mea sa spun asta ma bucur ca inca nu am terminat cazul.Nu o sa recunosc asta in viata mea de fata cu fetele mele....mai ales cu Rut. Nu dintr-un fel de motiv special ci doar pentru ca imi place viata mea. Sunt constienta ca nu e corect din partea mea sa ma bucur ca am intrat in belele mai mari insa nu ma pot gandi la nimic rau cand sunt langa persoana care ma face sa zambesc involuntar.
RM-E chiar asa de ingrijorator cazul?
I-Voi nu ati aflat ce s-a intamplat la plecarea noastra?
SG-Ni s-a spus vag ca ati avut un accident si ca trebuie sa venim la voi. Detaliile nu ne-au fost date.
I-In avion a fost un inamic infiltrat in organizatie care a incercat sa ne ucida detonand avionul in care ne aflasem deasupra oceanului.
V-...ce?
I-Am fost pregatite de asta, idiotul ne-a programat bomba la un minut si nu ne-a lasat nici o parasuta. Noroc ca am avut in rucsacuri parasutele de rezerva de la organizatie si calculatorul portabil al lui Silvia rezistent la apa. Rut a sarit o insula si de acolo am contactat organizatia.
JN-Slava Domnului.
JM-Rut e bine? Nu a patit nimic rau nu?
I-Nu, ea cat am stat pe insulita aia a facut focul si a prins peste pentru cina.
JN-Si Silvia?
I- Am...cred ca o sa fie mai bine daca va povesteste ea ce a ispradit.
JH- Spune macar daca e sau nu pe moarte.
I- Nu.
JK-Nu sti cat o sa stam aici?
I-Cel mai probabil o sa murim impreuna.
JK-Nu m-ar deranja.
V-HEI!
JK-Glumeam omule.
SG-Omu ala chiar iti zbura creierul daca nu raspundeai corect ?
JH-Ce fel de intrebare e asta?
I-Asta e riscul pe care toti ni-l asumam.
JN-Ce era numarul ala?
I-Numarul de cazuri pe care echipa noastra l-a rezolvat pana acum si numarul cu care este inregistrat cazul vostru.
RM-Ati rezolvat atatea cazuri?
I-Suntem considerata cea mai buna echipa de tineri din organizatie din anii 90 in coace nu a existat o echipa care sa fi ajuns la numarul asta.
SG-Si cine sunt cei pe care i-ati depasit?
I-Parintii nostri, mamele noastre mai exact.
JK-Va cunoasteti de cand erati mici?
I-Nu, am fost aduse la organizatie la 16 ani, acolo ne-am intalnit pentru prima data si atunci a luat viata echipa 007.
V-Ce poveste interesanta. De ce nu ne-ati povestit asta pana acum?
I-Nu ati intrebat.
~Dupa ce au ajuns acasa~
PERSPECTIVA SILVIEI
Usa de la intrare se deschisese cand noi am terminat de intins masa si pe ea apare nimeni altii decat baietii nostri mai agitati ca niciodata. Atunci Jin vine la mine si ma prinde de umeri.
JN-Ce ai facut Silvia? De ce ai piciorul bandajat? Te-ai ranit cand ai sarit din avion?
S-Mi-am bagat un bat in picior cand am vrut sa prind un peste. spun cu un zambet pe fata.
