Perspectiva lui Rut
A trecut o perioada de cand am avut accidentul cu androizii.Silvia si-a revenit,Iulia e din ce in ce mai bine si relatia noastre cu baietii e aceeasi ca si pana acum.Pot spune ca suntem o familie frumoasa.
R-LA MASA!
JN-Nu mai tipa ca ma lasi fara urechi! Apreciez ca gatim impreuna cand trebuie sa ne grabim dar nu mai tipa asa!
R-Suntem 10 inchi in casa, 100% daca nu tip nu ma aud toti.
S-Si totusi inca nu a coborat nici unu.
I-Ma ocup eu.
Iulia merge pana la tocul usii si tipa
I-CLATITEEE!
Cateva secunde mai tarziu au coborat toti intr-o imbulzeala coplesitoare scarile.
JH-UNDE?
RM-Sunt lihnit.
SG-Hai frate, lucram la melodiile pentru noul album.
JM-Si coregrafu' ne-a trimis un clip pentru noua coregrfie sa il exersam.
JH-Speram insfarsit, nu vreau sa dezamagim ARMY's si sa nu surprindem placut la urmatorul comeback.
V-Sper ca pauza asta sa fie roditoare. Nu trebuie sa ne lasam pe tanjeala ca ne molesim si la turneul care urmeaza o sa ne pierdem ritmul pe scena.
SG- Namjoon trebuie sa discutam despre urmatoarele versuri de la piesa intro.
RM-Dupa masa.
Baietii nostri isi fac griji pe zi ce trece mai multe pentru ceea ce se va petrece in continuare. Isi doresc cu totii sa isi vad familiile, sa isi faca treaba asa cum le place si sa nu stea prizonieri in propria casa....mult spus propria casa pentru ca e a agentiei insa totusi. Imi doresc sa putem sa ii ajutam cunva.
Perspectiva lui Namjoon
Suntem la masa, e o liniste mortuala si totusi nu as intrazni sa anim atmosfera. Cu totii trecem printr-o perioada grea , ne-am acomodat cu ideea ca tre sa traim aici insa ce facem in legatura cu ce se va intampla dupa ce iesim. Fetele se vor intoarce inapoi in lumea lor si noi v-om ramane intr-o lume in care daca nu reusim sa surprindem decadem,grav,trebuie sa facem ceva astfel incat sa ne mentinem macar pe linia de plutire cand vine vorba de pregatirea noastra.
S-Buna treaba cu cina asta. E gustoasa.
R-Bravo Jin.
JN-E pana la urma o reteta romaneasca, e meritul tau.
I-Mama, supa ca supa insa banuiesc ca asteptam cu totii clatitele.
JM-Oare o fi complicat coregrafia aia?
SG-Cu totii ne facem griji legat de asta dar poti sa nu mai aduci subiectu asta macar acum, cat mancam?
JM-Totusi, nu ma pot gandi la nimic altceva.
JH-Atata timp cat o sa muncim din greu o sa reusim sa trecem si peste asta.
JK-Atata timp cat o sa fim impreuna si o sa ne completam unul pe altul o sa razbim.
S-Atata timp cat vorbiti mancarea se raceste.
Am ras putin la finalul conversatiei. Am incredere si suficienta speranta cat sa cred ca o sa iesim din problemele astea cu bine. Dezavantajul suprem este ca mai mult de 5 metrii dinafara casei nu putem iesi. Am fi avut nevoie de putin aer curat. As cauta inspiratie in oamenii din orase, din cafenelele care le vizitez numai pentru inspiratie si totus. Si aici pot sa adun ceva nu?
