Perspectiva lui Rut
Dupa ce am terminat de mancat.Eu si fetele ne gandeam cum sa ne luam adio.Incercam sa fim puternice,ca timpul pe care il avem sa nu fie irosit pe tristete si dezamagire.Am stiut de la inceput,ca asa vor fi lucrurile. Si pana la urma cand am decis sa intram in asta stiam ca nu trebuie sa ne atasam de oamenii astia.
S-Ma duc sa spal vasele.
JN-Te ajut?
S-Nu am nevoie.
Stiam ca va fi suparata,dar speram sa se abtina macar.Este ultima zi in care putem fi alaturi de ei,trebuie sa petrecem o zi in care ne simtim bine ca sa plecam cu sufletul impacat de aici.
I-Jin ea nu a vrut sa fie dura cu tine.
JN-Stiu asta stai linistita.
J-Hope-Ce ar fi sa dam drumul la muzica?Ne vom relaxa putin nu?
R-Este o idee buna.Lasa-ma pe mine sa fiu dj-ul.
I-Te rog nu...stiu ce iti trece prin cap.
R-Hai ca o sa iti placa.O sa vezi.
RM-Haide Dj-ule uimeste-ne.
JK-Hai sa ne facem de cap atunci.Ma duc sa aduc chipsurile si sucurile.
JN-Lasa,ma descurc eu cu asta.
V-Eu si Suga ne punem sa cautam un film.De data asta o sa fie de comedie nu de groaza.
I-La film ma bag si eu.
V-Haide.
Ma duc langa Jimin ca sa-l tachinez putin.O devenit tacut asa ca am sa-l scot din starea asta.Nu vreau sa-l vad depresiv din cauza plecarii noastre.Vreau ca clipele pe care le-am petrecut impreuna sa nu fie in zadar.
R-Haide Jimin zambeste.Daca vrei facem o tura cu 2005 ca sa te simti mai bine.
JM-Dintr-o data parca mi-a trecut.
R-Ce ar fi sa ma ajuti cu playlist-ul nu ar mai strica o parere in plus.
JM-Binee.
Eu si Jimin pornim laptopul.Nu ma mai ingrijorez pentru fetele mele, au nevoie macar de putin timp de liniste.
Perspectiva lui Silvia
Sunt in bucatarie si spal vasele, nu pot sa ma duc si sa-i privesc in ochii stiind ca poate nu o sa-i mai vad niciodata fata in fata. Imi e greu sa imi iau adio, e unul dintre cele mai grele, mai triste si mai marcante cuvinte pe care le poate spune un om. Pur si simplu nu ma pricep sa spun asta , ar trebui sa ii imbratisez sau sa le dau mana? Nu mai vreau sa ma gandesc la asta insa e atat de complicat sa ma gandesc ca nu o sa-l mai vad pe Jin, pe prietenii mei noi, si asa eu nu sunt genu de persoana care sa fie usor de intregrat intr-un grup si totusi aici ma simt ca si acasa, cu calculatoru meu jucand DMC....toate seriile de DMC. Simt cum mi se aduna picaturi sarate in coltul ochilor. ABTINETE SILVIA.
JN-Silvia, esti bine?
S-Da,nu se vede?
JN- Si atunci ce-s cu lacrimile care incerci sa le ascunzi de mine?
S-Au aparut de nicaieri pe fata mea.
JN- Silvia, drumurile noastre nu se v-or despartii nicioata.
S-Te-ai gandit ca poate nu o sa ne mai vedem vreodata? Sti ca am fost trimise doar sa va aparam si la inceput sefu ne avertizase ca nu trebuie sa ne atasam, si uite, plang ca o proasta pentru ca voi pierde cele mai frumoase suflete din viata mea.
Jin a venit si m-a luat in brate pentru a ma linisti, nu stiu cum as putea face fata in lumea asta fara inima lui calda pe care o simt cum bate de fiecare data cand se apropie de mine.
JN-Promite-mi ca indiferent unde vei fi nu ma vei uita niciodata si ca intr-o buna zi ne v-om revedea.
S-Iti promit ca nu v-oi uita niciodata cele mai frumoase momente petrecute impreuna si cu atat mai putin pe tine.
JN-Haide, tre sa mai profitam de astea cateva ore pe care le avem la dispozitie si sa ne distram.
M-a luat de mana si am mers inapoi in camera cu restul prietenilor nostrii.
V-JIIIIIN.....CIPSURILE!
JN-A, scuze chiar am uitat de asta.
JH-M-ai dezamagit Jin, credeam ca pretuiesti si tu la fel de mult ca noi cipsurile.
JN-Jur ca nu se va m-ai repeta.
JK-Pana faci tu juraminte lasa ca merg eu dupa cipsuri si pufuleti.
