Perspectiva lui Popescu(SEFUL)
Nu o sa uit niciodata ziua in care mi-a fost luat fiul departe de mine si de sotia mea Lara.Totul s-a intamplat la spital,doctorul a venit ingrijorat la mine.
D-Domnule Popescu,imi pare rau dar starea sotiei dumneavoastra este grava.Copilul este in pericol.Putem salva doar pe unul dintre ei.
P-Cum puteti sa vorbiti asa usor despre o decizie de viata si de moarte.
Pare a fi o sabie cu doua taisuri, sotia mea pe care o iubesc sa-si lase viata de dragul pruncului care nici macar nu a iesit din pantecele mamei sale sau sa piarda copilul si sa ramana in viata. Ce sa fac?
Doctorul mi-a sugerat sa ma duc sa petrec putin timp cu sotia mea asa ca am mers in camera ei , se uita la mine , avea un zambet larg,acelas zambet care m-a cucerit din prima zi in care am vazut-o.
L-Vino langa mine dracul meu sot.
P-Cum te simti?
L-Sunt bine nu te îngrijora pentru mine.Ce a zis doctorul?
P-...
Nu stiam ce sa ii spun.Eram furios ca nu puteam sa ii salvez pe amandoi.De ce eu trebuie sa am parte de asa ceva?De ce tocmai pe mine nu ma poate lasa necazurile in pace.
L-Uitate la mine.Asculta-ma, orice ar fi nu v-oi renunta la acest copil.
Popescu(SEFU)P-Lara...
Nu imi vine sa cred ca s-ar putea sa fie ultimul nostru moment in care ne putem privi unul pe altul in ochii, imi va fi greu sa nu mai privesc ochii astia negrii ca si carbunele,si sa simt pielea ei catifelata alba si pletele ei lungi si brunete.
L-Nu plange dragule.Nu trebuie sa te simti vinovat, este alegerea mea.
Spuse ea,tinandu-ma de mana.
L-Te iubesc Stefan!
P-Lara...
Aparatul incepea sa bipuiasca.Au venit rapid asistentele in camera,impreuna cu doctorul.
D-Domnule...
L-Salvati-mi copilul!
A-Va rugam frumos sa asteptati afara.
P-Sotia mea are nevoie de mine!
A-Ce faceti domnule?!
Am indepartat-o din calea mea pe asistenta care incerca sa ma desparta de sotia mea.
D-Calmati-va,domnule Popescu.Nu o ajutati deloc pe pacienta daca va vede asa agitat.
Era prea tarziu, i s-a rupt apa dragei mele sotii urmand sa nasca si numele ei sa fie rostit cu drag si intristare de acum incolo.Ma bucuram ca voi avea un baietel ,dar ma intrista cel mai tare faptul ca nu va fi mama lui alaturi de el, sa-l dezmierde asa cum numai o mama poate, sa-l ieie in brate si sa-l sarute pe frunte de noapte buna,asa cum planuia draga si cumpa mea Lara sa faca.
~peste cateva ore
Il priveam pe micutul copil cum dormea in patul lui ,Lara si-a dorit foarte mult ca primul nostru copil sa aiba numele Gabriel in memoria fratelui ei pe care l-a pierdut din cauza unui accident.
Cand am avut 18 ani,am fost inchis in cea mai de temută inchisoare.Petrecand anii acolo,mi-am dat seama,calea pe care o luasem nu era una cea buna.Ma crezusem puternic de neinvins, am vrut sa am o viata fara griji jefuind de la oameni bogati, de la persoane care lucrau mai murdar ca mine, de la bancile nationale care aveau mai mult decat le era nevoie.
Dar toate astea s-au schimbat de cand am intalnit-o pe Lara.O femeie cu capul pe umeri,frumoasa foc si foarte deșteaptă, cu o gandire limpede si cu o inima mai luminoasa ca o raza de soare, asta era Lara pentru mine, singurul om care m-ar fi putut face sa simt iubire.
Multumita ei am devenit o persoana mai buna.Intradevar nu voi putea repara greselile din trecut dar macar pot incerca sa fac mai mult bine in omenire, sa compensez trecutul meu vulgar si care pana in momentul actual a devenit cel mai tabu subiect pentru mine.
Am început totul de la zero.Avandu-l pe Gabriel, sange din sangele meu si al Larei, produsul unei iubiri adevarate demna de romane , v-oi capata tot mai multa putere si incredere.
Cu timpul am reusit sa dau de sora mea Victoria.I-am spus tot ce s-a intamplat si am rugat-o sa fie alaturi de mine.
Imi doream sa creez un loc pentru tinerii care isi doresc o schimbare de la viata.Sa ajut tot mai multe persoane care au luat-o pe calea gresita ca si mine.
Am gasit o cladire abandonata,necesita o suma mare de bani ca sa renovez toata cladirea.
V-Eu totusi cred ca nu este o idee prea buna.
P-De ce spui asta?
V-Poate sa fie riscant si in plus cu ce castig iesi tu?Le dai sansa oamenilor care oricand te-ar putea injunghia pe la spate.Mai bine iti cauti un job ca sa ii poti asigura lui Gabriel si mai ales tie un trai mai bun si o viata linistita.
P-Niciodata nu am sa pot sa duc o viata linistita, Victoria.Fiul meu cand va creste va trebui sa infrunte oameni mai puternici decat el.Eu nu am sa fiu tot timpul langa el va trebui sa stie sa se apere singur si sa isi construiasca viata asa cum vrea el nu sa parcurga drumuri gresite ca tatal sau. Si pe langa asta am un cazier mai pufos decat pare, stii si tu ce viata am avut.
V-Dragul meu frate,Trebuie macar sa incerci.
P-Gandeste-te ca jobul meu de a modela vieti stricate il va ajuta mult pe copilul meu poate cand va creste va dori sa conduca el afacerea asta.
Vi-Nu sunt de acord cu asta, insa daca simti ca asta e drumul corect nu te voi opri.
P-Multumesc Victoria.
Ma uitam la cladirea abandonata care urma sa fie un loc care dadea speranta fiecarei vieti.
~peste 3 ani
Am reusit sa imi indeplinesc visul.Invat tinerii cum sa se lupte,sa se apare si ce sa faca in situatii tensionate.
Unii aveau atractie spre a fi hacker sau medic.
Formam echipele cum stiam eu mai bine.Erau persoane care nu au fost incatate de ce alegere am facut.Dar se vor obisnui cu timpul.
L-am invat si pe Gabriel niste notiuni importante,cum ar fi auto apararea.
Lunile treceau,incepeam sa ma simt tot mai rau.Nu stiam din ce cauza.La doctor nu puteam sa ma duc pentru ca nu mai aveam incredere in ei.Ignorasem starea mea de sanatate si am continuat sa investesc tot mai mult in acesta cladire.
Intr-o noapte,am fost trezit de țipătul lui Gabriel.Am fugit rapid spre camera lui dar a fost prea tarziu.Am mers la calculator incercam sa ii gasesc locatia lui Gabriel dar nu aveam nicio sansa.Probabil a scos dispozitivul de urmărire pe care l-am pus pe tricoul fiului meu.
Nu am m-ai auzit nimic de la el in toti acesti ani. Copilul meu si al lui Lara a disparut in urma cu 15 ani si nu are cum omul asta din fata mea cu o grimasa infioratoare pe fata sa fie propriul meu copil.
J-Ce e tata, nu ti-e dor sa iti vezi propriul fiu?
P-MINCIUNI, NU ARE CUM TU SA FI EL.
J-Am cam renuntat la numele de Gabriel de cand am fost rapit, notiunile invatate de la tatal meu imi spuneau ca in cazul in care sunt rapit sa nu imi divulg identitatea si sa adopt un alt nume, Jack a fost numele personajului principal din cartea pe care mi-o citea matusica in fiecare seara inainte de culcare asa ca m-am inspirat cu ajutorul ei. Banuiesc ca iti mai amintesti asta nu? Popescu Stefan, sotul Larei Popescu, care in urma cu 25 de ani si-a dat viata pentru nasterea singurului ei copil. Din pacate, scumpul meu tata, caile noastre s-au reintersectat cam brutal si acum cred ca va fi finalul povesti in care Jack, fiul renegat, se va razbuna pe tatal sau, pentru ca l-a lasat ani de zile sa i se macereze sufletul in ura pura.
P-Te-am cautat in tot acest timp, imi pierdusem speranta ca te v-oi mai revedea vreodata,am crezut ca ai murit! Nu mi-ar fi trecut nici prin ruptul capului ca dusmanul meu este de fapt propriul meu fiu. Hai sa luam viata de la inceput, tata-fiu.
J-Exista o parte care imi displace din aceasta combinatie, partea cu tata.
Imi pare rau Lara pentru ca te-am dezamagit si nu mi-am putut face datoria de tata.Din cauza ca am fost slab fiul nostru a suferit si duce o viata necinstita.
~
~
~
~
~
~
Spor la citit!
