Behind The Surface

capitolul 3

Aceași ochi îmi acoperă privirea. Ochii de care, îmi era puțin dor. I-am văzut astăzi de mai multe ori de câte o s-o mai fac vreodată.

Inima îmi bate mai tare decât de obicei și o stare de panică pune stăpânire pe mine. Se uită la mine și eu mă uit la el.

Are un pirce în ureche. Nu e foarte mare, aproape insesizabil. Mi-e greu să îmi despart privirea de fața lui. Arată foarte bine de fapt.

-Sebah, spune Adelaide, ea este Freya. Freya, el este Sebah. Fratele meu.

Ei, drăcie!

Niciunul dintre noi nu spune nimic. Doar ne uitam unul la altul. Decid să opresc acest moment, întorcându-mă spre Adelaide.

-Ma bucur sa te cunosc, Sebah, dar eu cred că o să plec. Mâine am cursuri și e deja 1 jumătate.

-O să mai vii pe aici? întreabă Adelaide.

-Nu știu. Nu promit nimic din ce nu pot ține.

-Uf, bine. Sebah! Ai putea să o duci pe Freya acasă, te rog? spune, apoi afișează un zâmbet spre fratele ei.

-Fie.

-Noapte bună, Adelaide! ies din bucătărie, îndreptându-mă spre ieșire.

Îmi scot telefonul din buzunarul pantalonilor, fiind pregătită să chem un Uber. Mă opresc în fața casei pentru a forma numărul, dar simt o mână cum mă apucă de braț.

Mă întorc și îmi ridic sprâncenele la persoana din fața mea. Sebah, ochi frumoși a zis că vrea să mă deranjeze.

-Unde crezi că pleci?

-Acasă?

-Nu stabilisem că te duc eu? zice pe un ton ceva mai ridicat.

-Nu ai stabilit cu mine, ai făcut-o cu Adelaide.

-Preferi să chemi un taxi?

-Preferi să pleci de la petrecere?

Îl văd cum zâmbește și chiar îmi imaginez expresia pe care am făcut-o.
Nu sunt cea mai serioasă persoană în viața, dar dacă ar fi să facă cineva un rang de seriozitate global, aș fi printre ultimii.

-Bine.

-Ce bine? zice Sebah și își bagă mâinile în buzunar.

-Te las să mă duci acasă.

-Poate că nu mai vreau.

-Bine.

Mă întorc și o iau spre casă.

-Stai!

Îmi întorc capul și îl văd cum aleargă spre mine.

-Chiar credeai că te las să mergi singură?

-Nu. Doar voiam să văd cât mă lași să merg.

-Asta a fost un fel de capcană?

-Poți să o iei cum vrei.

Mă apucă ușor de braț și mă duce spre mașina lui. Bolidul pe care l-am văzut este aparent al lui. Se urcă la volan, iar eu în dreapta lui. Bagă viteză pe stradă, iar eu mă sperii de moarte.

-Drace, oprește!

Începe să râdă, apoi încetinește și merge normal.

Ești dus cu pluta, nene.

Regula 2 când te duci la petreceri: nu merge cu tăntălăi acasă, cheamă un Uber.

-Apropo, numele meu nu e Drace, e Sebah.

Mă uit la el urât, apoi mă rezm cu capul de geam.

-Unde mă duci? spun când îmi dau seama că nu știe drumul.

-Te duc la vânzare, spune și zâmbește.

Mă uit la el cu atenție. Blondul îl prinde foarte bine, nasul drept și privirea fixă îl fac să fie chiar atrăgător.

-Fă stânga și lasă prostiile.

Începe să râdă, iar de la râsul lui, încep să zâmbesc. Nu credeam că gorilele sunt așa simpatice și glumețe.
Când am început anul nici nu mă gândeam să vorbesc cu el.

-În capăt faci dreapta.

Dă din cap aprobator și se concentrează la drum. Nu îmi place foarte tare cum conduce. E haotic, frânele sunt prea bruște și viteza e prea mare.

-Conduci groaznic, spun cu o voce joasă.

Tace.

-N-ai de gând să zici nimic?

-Nu.

-Fă dreapta aici și oprește la a treia casă.

Oprește în fața casei mele, iar eu cobor din mașină.

Mă opresc la geamul lui și aștept să îl deschidă că sa îi spun ultimele cuvinte pe viața asta.

-Conduci groaznic, îi reamintesc. Noapte bună, Sebah.

-Noapte buna, urâțenie.