Behind The Surface

Capitolul 6

Urmatoarea zi, Sebah ma duce acasa, neavând încrederea necesară sa mă lase să conduc.

Ajunsi în fața casei mele, ne dam jos din mașină, iar Sebah îmi dă cheile înapoi. Mă ia de mana și se uita la mine.

-Te simti mai bine?

-Ă, da. Putin mai bine. Imi amintesc ce s a întâmplat aseara.

-Desigur, iti amintești tot?

-Pai, m am jucat cu Adelaide si după m-a tras jos și am vorbit cu Ryan și dupa m-ai luat de acolo.

-Te-am luat pentru că începusei să dansezi ca o nebună. Și apoi ai spus că vrei sa te duci acasă cu mașina și eu am zis 'ok, te duc eu' , și tu ai spus că sunt un șofer groaznic. Apoi te-am dus în camera mea și după ai vrut să mă săruți de mai multe ori. Era să îți rupi picioarele pe scări, apoi ai adormit.

Stau puțin și mă gândesc. Sunt părți pe care nu mi le amintesc așa bine, sunt unele pe care mi le amintesc excelent, ca faza cu scările.

-Oh.

Se uita la mine și dă din cap. Mă strange în brațe și îmi spune să mă duc în casa.

-Nu vreau să merg înăuntru, spun eu și îmi îndrept privirea spre el.

-Dar unde vrei să mergi?

-Vreau să merg pe plaja.

-Urca în mașină.

-Serios?

-Da, mergem la plaja.

Zâmbesc la auzul vorbelor lui și deschid mașina. Mă urc in locul pasagerului, apoi îi dau cheile.

Pornim din loc și o ia pe un drum atât de vechi, dar atât de cunoscut mie. O mare pată de culoare albastră își face loc printre copacii colorați, aproape goi.

Ajunși aproape de plajă, ne dam jos și mergem spre ea. Telefonul meu suna si normal, raspund.

-Bună ziua, spun nesigură.

-Freya? Bună ziua, sunt ofițerul Zack, departamentul de poliție din New York. Îmi pare rau să vă anunț, dar tatăl dumneavoastră a murit. Biserica în care slujea a fost țintă a unui atac terorist. Îmi pare foarte rău pentru pierderea dumneavoastră.

Am ramas șocată. Din toate lucrurile rele întâmplate până acum, ăsta e cel mai rau și mai prost. Încep să plâng, apoi îmi adun toate puterile rămase să îi mulțumesc ofiterului și să inchid apelul.

Cea mai mare frică a mea devine realitate. Tata a murit. Eu am ramas iar singură.

Sebah mă ia în brațe, încercând să mi aline durerea. Am sunat o pe afurisita mea de mama, să îi spun vestea care avea să o termine pe dinăuntru, așa cum a facut și la mine.

I-am spus că nu se poate apropia de casa lui și in niciun caz de mine. Mi-a spus că urma să vină în New York pentru înmormântare, apoi va pleca .