Behind The Surface

capitolul 1

Facultatea a început bine. Științele sunt exact ce visam.
Mi-am făcut și o prietenă, Amelia Wilkind.

De când am început facultatea am văzut multe fețe noi. Unele mai senine și altele mai puțin senine.

Am văzut un grup de băieți, arătau ca niste dive plimbându-se în grup pe holurile facultății. Nu păreau genul meu, așa că n-o să le dau prea multă atenție.

Stau în pat gândindu-mă ce am făcut în viața asta să merit o așa soartă. Durerile de cap sunt la ordinul zilei și nu mă pot concentra prea mult în prezența lor, deși aș vrea. Mă ridic din pat pentru a-mi băga caietele necesare într-un ghiozdan, împreună cu ele niște pixuri. După ce îl închid mă arunc înapoi în pat și trag pătura, lăsând toată nebunia și haosul de astăzi, pe ziua de mâine.

☄️

Holurile facultății sunt pline de studenți care se grăbesc să ajungă la cursuri. Intru în sala de curs și imediat văd o pereche de ochi albaștri uitându-se în direcția mea. Privirea i se mută repede pe altcineva, așa că îi arunc o privire scurta și atentă. E unul dintre băieții din gașca de gorile. Am o senzație ciudată și o părere destul de proastă despre băiatul ăsta.

Plec spre locul meu din față. Stau și mă gândesc puțin la el. Nu credeam că o pereche de ochi are așa mare putere asupra unei persoane pentru că până acum nu mi s-a întâmplat ca cineva să se uite la mine în așa fel încât să mă intimideze.

Mă așez și mă uit drept în față. Stau așa un minut întreg. Sala începe să se umple, așa că îndrăznesc să mă uit în spate.

Drace! Dacă știam că încă se uită la mine...

Deși privirea lui mă intimidează într-un fel, rămân calmă și nu mă comport ca o aiurită, cum aș face de obicei.

Dragă gorilă drăguță, te rog frumos să-ți întorci privirea și să mă lași în pace. Mulțumesc anticipat.

Nu suport să știu că oamenii se holbează la mine așa din nu stiu ce motiv.

☄️

Frigul de afară mă izbește. Aparent, vremea nu ține cu mine,dar cine ar face-o? Mereu am fost fata care nu avea mulți prieteni, fata care nu vorbea decât dacă era întrebata, fata care nu voia să aibă contact cu toata lumea.

În liceu, îmi alegeam prietenii cu grijă pentru că ce ai fi făcut greșit cu o anumită persoană, te-ar fii putut condamna la o perioadă lungă de rușine pentru 'acțiunile tale'.

Mă grăbesc spre magazinul de la colțul facultății în speranța de a-mi cumpăra ceva. Ghinionul e doar de partea pentru că zeci de studenți au avut aceleași intenții ca și mine. Mai am doar un curs dupa care pot ieși să imi iau o pizza.

Hai, Doamne ajută!

Mă târăsc spre facultate, tristă și nemâncată. Strâng cardiganul în mâini când vântul începe să bată iarăși. Ma uit in jur, derutată de vremea asta ciudată.

Greșeala mea.

Aceași pereche de ochi mă privește, sprijinit cu un picior de perete. Îi văd pe prietenii lui, stând pe lângă el. Iar pe el îl văd fumând. Trage din țigară și scoate fumul în timp ce se uită la mine. Îmi îndrept privirea și intru în facultate, căci mai am cinci minute să ajung la curs.

☄️