Behind The Surface

capitolul 4

Următoarea zi a fost cât se poate de liniștită. Am mers la curs, am citit o carte și am stat în pătură pe canapea.

Adelaide mă invitase la ea. Am acceptat cu ușurință. E destul simplu să te convingă.

Când te gândești că o fată așa drăguță e împreună cu un tip atât de.. impunător? E foarte ciudat.

Mă îmbrac cu o fusta si un maiou, apoi bag în ghiozdan cartea pe care n-am terminat-o și telefonul. Iau masina tatei si pornesc pe drumul umed.
O iau pe unde a luat-o și Amalia. Ajung acolo repede pentru simplul fapt că nu e foarte departe și nici aglomerat nu a fost. Nu mi-era așa dor de casa asta. Aș fi putut să mă întâlnesc cu ea oriunde altundeva, dar ea a vrut să vin la ea. Parchez în fața casei și ies din mașină.

Mă strâmb nemulțumită și bat la ușă. Adelaide deschide imediat și sare într-o parte. E foarte entuziasmată se pare pentru că mă ia de mână și mă trage forțat în casă.

În ce Doamne iartă-mă m-am băgat singură?

-Pari entuziasmată, spun când îmi dă drumul la mână.

-Sunt! Vine și aprobarea ei rapid.

Amelia e nimic pe lângă ea.

-Mm, de ce? întreb cu puțină teamă. Ar fi trebuit să îi refuz invitația.

-Pentru că ai venit aici?

Ar putea să-ți moară entuziasmul dacă tot am sosit?

-Ok..

Zâmbetul îi piere și e înlocuit de o față cumva tristă.

-Te-am speriat, așa e?

-Puțin.

Îmi oferă un zâmbet strâmb. Cred că am făcut-o să se simtă prost. O iau în brațe și ea îmi răspunde îmbrățișării.

-Ei, de când ești lesbiană?

-De când ești tu bou, spune și se întoarce spre vocea din spatele ei. Freya, el este Ryan, iubitul meu. Ryan, ea este Freya, noua mea prietenă.

-Încântată.

Nu chiar.

-La fel.

Nu chiar.

-O s-o duc pe Freya la mine în cameră și mai târziu v-o aduc și vouă.

-N-o s-o aștept pe ea, dar o să te aștept pe tine, spune și o sărută.

Okaaaaaay.

Fața mea stanjenita mi s-a instalat deja pe față. Chiar mă simt în plus. Așteptând să termine, rămân crispată pentru că văd nu mai termină.

Două mâini mi se așează pe umeri și mă împing ușor într-o direcție. Picioarele mi se mișcă automat și în acest moment nici nu mă interesează cine e în spatele meu.

Mă interesează să nu mai văd limbi în gură.

Mâinile care mi se prind de umeri nu sunt ale lui Sebah. Mă întoarce și mă conduce spre living. Mă uit la persoana care m-a luat de acolo, dar nu îl pot identifica deloc.

-Adam.

-Freya, spun și îi întind zâmbind. Mersi că m-ai luat de acolo. Ochii mi-ar fi luat foc încurând.

-Mda, ăia doi sunt niște bombe hormonale.

-Îmi pare rau pentru voi atunci.

Râde ușor la comentariul meu și încep să cred că nici unul dintre băieții din grupul de gorlile nu e gorilă. Toți au fost drăguți până acum. Nu au facut gafe ciudate sau comentarii răutăcioase la adresa mea cum m-aș fi așteptat.

-Bună din nou! tipa Adelaide. Scuze pentru intarziere, am fost ocupată .

-Am observat, o asigur eu. Putem merge acum?

-Da, haide.

-Pa, Adam!

-Succes! țipă el înapoi.

Mă încrunt la ce mi-a spus și îmi fac o cruce mintală pentru a fi ocolită de toate cele rele.

Intrăm în camera ei și deși mă așteptam să fie orice altă culoare, este verde și are foarte multe plante. Fata asta n-o să moară de la dioxidul de carbon? La câte sunt aici în două zile era terminată.

-Ai o cameră foarte frumoasă! Camera mea a ramas la fel de când aveam 14 ani.

-As vrea s o vad intr o zi, spune ea și se trântește în pat. Ce ai vrea să facem mai întâi? Am jocuri, putem bârfi. În colt e niste bautură.

-Sunt cu mașina.

-A... spune dezamăgită. Mda, ok. E vineri, chiar nu poti sa bei ceva? Îl pot ruga pe unul dintre băieți să te ducă acasă cu mașina ta.

-Pai, chiar nu aș vrea să îi deranjezi sau ceva.

Și eu nu aș vrea să dezvolt iar o adicție.

-E ok, nu e ca și cum au ceva mai bun de făcut. Am o idee și mai bună! Poți dormi aici.

-Aici?

-AICI! Doamne ce bună sunt.

Mă uit la ea puțin suspect.

-De când bei?

-Doar pentru că am baut ieri suc, asta nu înseamnă că nu știu să mă îmbăt.

-Mhmm, ă, da. Deci, da. Stai puțin, o să-l sun pe tata mai întâi. Nu vreau să își facă griji. Unde mi-am lasat ghiozdanul?

-Probabil e la intrare, vrei sa ma duc sa l iau?

-Nu, nu. E ok, pot să-l iau singură. O să îi dau un telefon jos de fapt.

-Bine, o sa pregătesc bautura.

-Sigur, spun și ies pe usa.

Coridorul ăsta pare așa drăguț. Etajul în general arată drăguț. Pe jos e o mochetă pufoasă, crem care se asortează cu pereții.

Scările sunt acoperite de aceeași mochetă pufoasă. E atât de plăcut să pășești pe așa ceva cu șosetele. E ca și cum ai merge pe o oaie infinită.

Din capul scărilor, îmi pot vedea ghiozdanul pe canapeaua din living, unde am vorbit cu Adam. Merg usor și mă simt ca o printesa ciudată. E de la fusta cred.

Caut telefonul în ghiozdan, iar după ce îl gasesc îl apelez pe tata. Raspunde, apoi ii explic situatia, mai putin partea cu bautul, iar după ce am acordul lui, mă duc înapoi sus să beau un pahar de vodka.