Jurnalul unei ființe greu de înțeles...

vineri 31 iunie 2018

Spaimă,teamă,ură,amalgam de sentimente

Și știi,am promis să am grijă și să nu mă arunc din nou cu capul înainte in relațiile mele.Am promis că nu voi mai iubi pe NIMENI în toată viața mea așa cum te am iubit pe tine. Și deocamdată să zicem că merge,dar tu știi,și te ai bazat pe asta...știai că nu o să fie extrem de greu având in vedere că nici măcar nu te am văzut...

Zile trec,zile vin, și timpul ma omoară...

Mica copila prostuta e tot mai speriata de viitor si de trecut.Amintirea ta incepe sa fie cel mai mare cosmar al meu,pentru ca se repeta si se repeta si se repeta si se repeta si se repeta la infinit si ma scoate din minti... Prietenele imi ziceau ca imi fac mai mult rau scriind,aratandu'ti ca mie inca imi pasa,ziceau ca asta nu face decat sa iti hraneasca orgoliul... Dar nu e asa...ele nu te cunosc,ele stiu doar partea rea din tine,partea aceea care m'a schimbat pe mine...De aia poate te urasc,de aia sunt suparate de fiecare data cand zic:"Mi'e dor...nu'mi pasa cat rau mi'a facut...Mi'e dor..." Nu sunt proasta si nici naiva,sunt perfect constienta de tot ce simt,stiu ca risc destule cu acest blog,dar sper sa fie totul bine...

Ma uitam la pozele tale si ma vazut ca stai serios in toate [:d] , nu prea schitezi nici macar un zambet..De ce love? De fapt,e posibil doar sa mi se para mie... E penibil,ma simt de parca vorbesc de una singura. Am innebunit? Chiar am luat'o razna? Nu,nu..:-j ..

Citesc acum povestea noastra,ceea ce am scris in caietul pe care intentionam sa il arunc in mare,dar pe care o sa il pastrez pana in clipa in care poate ne vom vedea...poate... ca sa ti'l dau,ca sa ai tot ce a fost al nostru,nimicul ala,doar acele ore nesfarsite de vorbit la telefon,doar acele infinite conversatii de pe mess,si mesajul ala dulce pe Tpu, si acel raspuns la intrebarea mea... Asta este tot ce am avut,si tot acel mare nimic e in aceste pagini din fata mea... Ilpastrez si il citesc din cand in cand,atunci cand vreau sa te sun dar mi'e frica sa o fac,mi'e teama ca nu o sa imi raspunzi,sau ca,mai rau, o sa imi raspunda un strain cu o voce rece. Ai sti din prima clipa cine sunt,poate ca ti'ai da seama ca e numarul meu,si poate ai raspunde,poate nu... Si daca ai raspunde poate ca ai fi dur si rau si rece iar eu as inchide cu lacrimi in ochi si cu inima la fel de sfaramata in mii de bucatele... Sau poate ai fi deschis,si m'ai intelege,si ai vrea sa vorbesti macar 2 minute cu mine... Nimeni nu stie cum ar fi...si poate ca nici nu o sa aflu vreodata...

E ciudat cat de tare poate o asemenea experienta sa schimbe un om,o fata,o copila... ma gandeam laeu,cea din trecut,cat de diferita eram,cat de rea,de "stapana" pe mine si pe cei din jur, de dura... Cum ziceai si tu... "Daca vrei sa fii iubita,fii o scorpie si toti iti vor sta la picioare"..

Stii,ai dreptate. Asa eram eu inainte...,dar de cand am fost cu tine,ceva e schimbat,si sunt mai...buna. M'ai facut o persoana mai buna,mai calma,mai induratoare,in acelasi timp am vazut cate minciuni iti poate servi cineva intr'o singura ora,minciuni care sa iti ia mintile,care sa te nauceasca,sa'ti intoarca inima pe dos... Eram fragila,desi ma credeam puternica.Iar acum sunt puternica,desi poate par fragila... Orice lucru rau are si o parte buna,da,oarecum asa e,dar adevarul este ca eu langa tine ma simteam protejata,nu era nevoie sa fiu puternica,caci tu erai acolo pentru mine de fiecare data.

Acum..in schimb,sunt nevoita sa invat sa ma descurc,sa indur,sa tac , sa inghit. Iar apoi,cand ma satur, sa explodez intr'un amalgam de sentimente de ura si teama, sa iasa din mine toata acea durere si suferinta,sa fac o victima si sa distrug pe cineva,apoi sa ma inchid in camera pentru cateva zile,sa ma intreb daca e bine sau nu ce am facut,si cu sau fara regrete sa ies din "barlog" si sa'mi reiau viata de acolo de unde am lasat'o.

Si viata isi reia cursul obisnuit,eu ramanand aceeasi naiva copila care te'a iubit...

Sa nu uiti de mine love,sa nu