Jurnalul unei ființe greu de înțeles...

marți

Cât aș fi vrut să devină realitate ...:|

Și am închis ochii pentru 1 minut...

Dar am ațipit,și m'am trezit după jumătate de oră cu lacrimi în ochi.Da,pur și simplu lacrimi...

Tulburată încerc să îmi amintesc ce am visat. Știu că era ceva frumos,un adevărar vis frumos... Dar nu pot,oricât aș încerca nu găsesc nici în cele mai întunecate cotloane ale minții mele murdare o urmă a ciudatei iluzii ...

Mă întind din nou în pat. E liniște. O liniște atât de sinistră încât îmi aud rspirația. Încet și sacadat inima pulsează sânge prin vene. Această imagine mă face să tresar puțin din transa în care eram. Închid din nou ochii. Te văd. Îmi este mult prea frică să văd continuarea așa că deschid ochii repede,sar din pat și merg la baie. Fac un duș cu apă rece,dar nici asta nu te alungă din mintea mea. Te văd,ești acolo,ești tu. Văd o imagine clară,dar totuși sunt conștientă că e doar o nălucă,e doar imaginația mea.

Ce să fac acum? Mă tot chinuie că nu știu ce m'a făcut să plâng in somn. Oftez,dar mă duc încet din nou spre pat... Cu capul in pernă,inchid ochii,aud ceasul cum bate fiecare secundă,aud vântul și apoi aud cum începe să plouă. Totul se încețoșează,devine negru și întunecat,apoi incet totul devine clar:

În fața unei uși,într'un bloc necunoscut cu o poșetă pe umăr,cheile și telefonul in mână. Deschid ușa si zăresc o cameră frumos mobilată,dar familiară. E camera mea,așa cum era ea înainte. Camera mea de când eram mică. Era un loc drăguț. Arunc cheile pe masă,așa cum fac de obicei și sună ușa. O doamnă de aprox. 40 de ani cu niște prăjiturele în mână mă salută și mă întreabă ce fac și dacă îmi place apartamentul cel nou. Puțin derutată spun că e foarte frumos apoi confuzia se spulberă,doamna prezentându'se. "Vecina de alături,ne bucurăm să te cunoaștem." O invit înăuntru,o servesc cu o cafea si încep să'mi dau seama de ce se întâmplă.

Aceea e noua mea casă,m'am mutat de la ai mei și locuiesc singură în acel apartament. Abia ieri am ajuns,iar ei,ca vecini de treabă ce sunt s'au decis să mă facă să mă simt ca acasă. Încă nu mi'am dat seama unde sunt,în ce oraș,așa că,bună la teatru afirm:

-"Frumos oraș...am știut de mică de ce vreau aici."

- "Nu'i așa ca e minunat. E mult mai frumos ca Bucureștiul,ca Brașovul..."

Dau din cap tulburată... Încep să'mi dau seama cam unde aș putea fi. Și pe măsură ce doamna vorbește de obiective turistice,opțiunile scad.

- "Timișoara e un oraș bun pentru adolescenți"...

Pierdută,afirm...apoi mai beau o gură de cafea privind în gol.

"Hai pe la noi,să il cunoști pe soțul meu și pe fiul meu.Sunt sigură că vă veți întelege de minune"...

Și eu eram sigură că mă voi înțelege. Știam deja cine era băiatul. Eram sigură,nu avea cine altcineva să fie. Îi spun doamnei ca o să vin mediat ce voi face un duș. Si pleacă.

După duș,ies pe ușă, dar dau nas în nas cu tine... Rămân puțin neclintită,zâmbesc. Te uiți la mine ciudat,te sperii,și încerci să zici "bună" dar nu poți. Mă uit îm pământ,îmi dau lacrimile,tu spui "Alee" ...apoi taci... Mă uit la tine,plâng,te uiți la mine,ești șocat. Mama ta apare și iți spune că sunt noua vecină,iar tu îi spui că știi cine sunt foarte bine... Brusc totul începe să se învârtă în jurul meu,mă strângi în brațe și mă trezesc.

Plâng. Simt o durere în suflet și am un nod în gât. Intru pe mess. Nu ești on... Dau drumul tare la o melodie și printre lacrimi scriu asta..

Mi'e dor.

Si vrei sa-l vezi din nou intrand pe usa dar nu apare .
Nu intelegi cum ieri a fost dependenta azi nepasare .
Si stiu ca e greu sa vrei dar sa nu poti sa-i dai uitare.
Ca nimeni nu te face sa ai lumea la picioare .
Pentru voi totul s-a impartit de mult la doi .
Ieri plangeai pentru ce aveai acum esti rece sloi.
Cateodata printre ploi gandul tot la el ti-ajunge .
Vrei sa stii daca e fericit sau daca plange.
Si mintea-ti fuge la clipele cand il aveai in brate .
Si il tineai acolo strans ca lumea rea sa nu-l inhate .
Si stiu ca niciodata n-ai fi renuntat la el .
Indiferent de cum era mincios sau infidel.Ai cam uitat de fel ce-nseamna siguranta si respect .
Ai luat-o pe un drum ce momentan crezi ca-i perfect .
Sa poti trece peste tot si peste toate mai direct.
Ai ajuns dependenta de pastilute cu efect .
Si noaptea cand te pui in pat rupta dormi fara vise .
Singura in patutul tau cu luminile stinse .
Dar pana sa inchizi ochii te mai gandesti putin la el .
O lacrima iti ajunge pe obraz dar fara tel .
Si ati crescut acum timpul se pare ca v-a dat peste cap .
Daca atunci gandeati la fel acum viatsa v-a cam schimbat .
V-a aratat ca atunci habar n-aveati ce-nseama tentatii .
Uneori platesti pentru ce faci , nu-i loc doar de distractii .
La ce ti-e drag tii deobicei pana la capat .
Dar tot s-a schimbat pe inima ti-a pus un lacat .
Si-n treacat de gandesti la el doar cand tie- frica .
Poate n-are nici un rost acum se strica .
Dar stii ca daca vreodata striga dupa ajutor .
Repede te dai de gol , vrei sa-l stii bine pe viiitor . Asa ca fa ce vrei sa faci , numai fii naiva .
Inima lui nu a plecat , habar nu ai ca esti captiva.Si deopotriva ramaneti unul pentru altul .
Deci m-ai dai o sansa nu da unul pentru altul.
Ca poate maine intradevar vine o zii mai buna .
Ati fost o vreme impreuna asa ca ia telefonul sï suna-l !