Jurnalul unei ființe greu de înțeles...

vineri

SÂMBĂTĂ, 9 IULIE 2011

Navy blue...

Mă simt singură,și simplă,și mică,cea mai neînsemnată dintre făpturi...
Azi am un zâmbet tâmp pe față și îmi e mai dor ca oricând de trecut...
Am nevoie de o cafea să pot fi atentă la ceva și mă pierd în uitare..
Azi am plâns la un film...Am plâns pe bune,șiruri nesfârșite de lacrimi alunecau pe obrazul fierbinte al fetei ce stătea pierdută pe canapea..
Am citit azi o întrebare pe Tpu despre cum te poți cunoaște pe tine însuți,iar răspunsul semnficativ a fost "stând singură"...
După zile întregi de ploaie,azi a fost cald,extrem de cald,iar asta mi'a dat mai mult timp de a sta singură și de a mă gândi la viața mea.

Azi știu sigur ce vreau de la mine,ce vreau în clipa asta. Eram foarte confuză în trecut. Niciodată nu am fost sigură de dorințele mele. Dar acum știu. TE vreau... Pe tine,ești singurul de care am nevoie în clipele astea...

Neglijez restul persoanelor dragi din viata mea. Îmi pare rău,nu fac decât să îmi ascult nevoile. În fața ochilor mei e o perdea ce oprește timpul meu din lumea ta.. Pe umeri mi se așează praful,dar sunt prea obosită să îl mai pot scutura.
Mi'am sacrificat ego'ul,mândria,mi'am întrecut limitele,am învățat să am răbdare,am învățat să înțeleg pe cel de lângă mine,am realizat că nu sunt așa puternică cum credeam,am văzut că dragostea e oarbă...am invățat să..iubesc.. Toare cu tine,toate prin tine,toate datorită ție.

O să mai pierd o vară sperând...

Mi'am pierdut calea... Am încercat să mă regăsesc ... Si încă rătăcesc prin viață,naivă,plină de beatitudine. Îți simt acum lipsa...Filmul de azi m'a invățat un lucru,printre lacrimi vărsate. Întotdeauna spune celor dragi ție cât îi iubești,cât de mult înseamnă pentru tine.Pentru că nu poți ști când vor pleca din viața ta,luând cu ei bucăți din inima ta. Deci dacă ai iubit/ă,spune'i că o iubești,spune'i că inseamnă mult pentru tine spune'i că e frumoasă. Cuvintele frumoase vindecă răni.. Și asta o să fac...

Deși mi'am promis că nu o să mai scriu cu lacrimi în ochi,știi,chiar nu mă pot abține. Aș vrea un lucru.. Dacă vei citi vreodată asta,amintește'ți:"Mi'e dor de tine ,fraiere.Chiar te'am iubit și încă țin la tine. Profită și de asta. Sună'mă,dă'mi un mesaj,dă'mi un buzz pe mess..caută'mă... Nu te ascunde. Gândește'te puțin la tot ce a fost. Gândește'te..la păpușa ce nu te poate da uitării.." *Rămân iar pierdută așteptând..dar telefonul nu sună,pe mess nu dai semne,nu mai vrei să mă cauți.*

E ok,cum am mai zis,sunt obișnuită cu asta,dar totuși..doare... Am de gând să o fac din nou...

Mă simt captivă în propria lume și nu pot evada. Am momente în care sunt realmente de nerecunoscut,când poți citi ură în ochii mei. Greșeala mea a fost că nu am combătut în trecut amintirea ta,că te'am lăst să rămâi in viața mea,că ți'am permis să te joci.

Eu nu mă simt bine,dar știu că am făcut tot ce am știut eu să îți arăt că te iubesc. Dacă tu te'ai jucat cu sentimentele mele,dacă am făcut "greșeala" de a te lasă să rămâi pe vecie aici...dacă... Chiar dacă am lăsat să se întâmple toate astea..nu e nimic. Am făcut'o doar din dragoste și nu regret că am ținut la tine cum nu am mai ținut la nimeni. Dar îmi pun întrebarea logică...a meritat să fac astea pentru tine? Ai făcut la fel și tu?M'ai păstrat acolo?

Hai să fie azi ziua în care suntem sinceri. În care spunem ce avem pe suflet. Da,mi'e dor. Și nu,nu voi trece peste atât de repede cum speram. Mi'a zis cineva că urmele primei lui mari iubiri,au trecut după 6 luni. Teoretic,se fac cam 4 luni pe 21 iulie,de când suntem despărțiți oficial. Și tot atunci s'ar fi făcut 7 luni de când te'aș fi iubit. Încă două și poate îmi va trece. Crezi??
Eu nu cred asta. Nu se poate să te uit după atata timp. Ești prea important,faci parte din mine,ești lucrul care mă face să zâmbesc atunci când sunt pierdută.

Eu..sunt atât de confuză în clipele astea..nu știu ce e cu mine,nu știu ce să fac,nu mai știu ce e cu mine. Lacrimi îmi curg pe obraz și chiar nu pot face nimic să le opresc.

Aș vrea să las tot în urma mea...să uit trecutul și să nu'mi mai inund camera,vorba prietenei mele Adina.. Se pare că toată lumea trece printr'o pasă proastă acum,căci mai bine de jumătate din lista mea are statusuri tragice.
Azi nu mai am chef nici de scris,nici de nimic.. Mă simt pentru a nu știu câta oară mică,neînsemnată,fragilă,inofensivă. Mă simt un nimeni,simt că sunt un nimic..

Am ascultat Vecan-Păsări călătoare și acum ascult melodia originală..

E așa de trist,sunt atât de tristă.. Probabil că o să intru iar in depresie... dacă nu mai poate da nimeni de mine zilele astea,sunt în pat,îmbrăcată în pijamale indiferent de cât e ceasul,cu înghețată sau ciocolată în mâini,cu ochii roșii de la oboseală și plâns,suparată pe viață și extrem de tristă pentru că nu am reușit să'mi strâng in brațe prima dragoste,ascultând aceleași melodii care mă obsedează și spunându'mi în gând :"poate într'o altă viață.."

I miss you..lov.. :-j