Jurnalul unei ființe greu de înțeles...

Marti

Cine crede in karma va sti despre ce vorbesc. Destinul, soarta, unele dintre cele mai crude,ciudate,bizare, neasteptate si greu de prezis lucruri din viata. Ce dai aia primesti. Pe scurt la asta se refera Karma.
E 15 decembrie si nici macar un fulg de nea nu a atins pamantul. Anul trecut pe vremea asta eram in patul meu caldut, band niste ceai de zmeura, preferatul meu, si stand pe mess pana tarziu. Cred ca era deja vacanta. Si stiu ce s-a intamplat atunci.. Iti amintesti? Desigur, mereu ai tinut minte detalii:)). Glumesc. Stii. Sunt 3 zile. 13-18-21!! Imi amintesc cu drag de ele, si cred ca sunt singurele pe care nu le voi uita vreodata.
Anul asta unele lucruri sau schimbat. Nu mai e zapada pe pomii goi,nu e frig, si nu mi-e bine. Ceaiul nu il beau de placere,nu pot vorbi, nu am voce, nu pot merge drept pe covorul meu pufos si nici nu pot sa zambesc. Ma doare ingrozitor de tare capul, ma simt singura si mica, si simt ca voi lua foc in orice clipa. Apoi incep sa tremur,mi se face frig, si am nevoie doar de patura mea rosie si de o noapte ploioasa. Mi-e foarte dor de vara..de zilele in care pierdeam timpul pana la 5-6 dimineata, atunci cand mi se facea dor de tine.. Si-ai fost acolo pentru mine mereu. Nu ma pot opri sa nu scriu despre tine, a devenit drogul meu, si fac asta cu riscul de a pierde alti oameni dragi mie, care poate se vor supara citind asta ,dar risc..niciodata nu ma voi opri din asta, e singura cativitate care imi mentine mintea treaza, care ma aduce pe culmile nebuniei, care ma face sa pang si apoi sa rad ca o isterica fara sa ma pot opri si-apoi sa-mi dea iar lacrimile. E singura activitate placuta care ma linisteste.

Pierd tot mai des oameni dragi, si nici macar nu stiu daca intr-adevar sunt eu de vina sau pleaca doar pentru ca s-au saturat..sunt satuli de mofturile mele, de capriciile mele, de tot ce e legat de mine. Si atunci ma abandoneaza, ma lasa singura pe strada pustie cu lacrimi in ochi si o urma de dor in suflet, cu inima poate franta. Stiu ca si tu o sa pleci candva, cu totii pleaca si nu pot face nimic sa ii opresc. Pot doar sa privesc "cooing", cu jale,in urma lor si sa stiu ca unedeva acolo in adancul sufletului ei m-au schimbat in bine, m-au ajutat sa cresc. O sa plecati cu totii, iar ochii mei se vor umple atunci de lacrimi si de ura..

Mi-a fost dor sa plang, sa plang cu lacrimi fierbinti. Si desigur ca trebuie sa se intample totul asa cum scrie la carte: sa mergi incet pe straduta pana in fata stadionului, sa te uiti in urma ta ca si cand ai astepta pe cineva, dar sa nu fie nimeni, sa oftezi mahnita si sa-ti continui drumul. sa mai faci doi pasi apoi sa inceapa sa-ti curga lacrimi exact ca atunci, sa incerci sa te ascunzi de lume.. E trist, mi-e rau din nou..

Imi pare rau..