Jurnalul unei ființe greu de înțeles...

sâmbătă 1iulie 2018

You can say that you don't miss me,but I think about you every day...

Si pot sa tip,caci nimeni nu ma aude...
Si pot sa plang caci nimeni nu imi va da o imbratisare ...
Si pot sa rad caci nimeni nu se va uita ciudat la mine...

Oricum,lumea e deja obisnuita cu mine asa.Nimeni nu mai incearca sa ma schimbe.

Stiam de la inceput cum o sa se termine,dar cu toata astea am inceput. Stiam ca vei purta o mica discutie cu mine,si da,stiam ca te vei prinde,e greu sa nu fiu eu cand vorbesc cu tine,m'am obisnuit cu ideea ca tu ma cunosti cu adevarat si ca nu e nevoie sa ma ascund. Si urmarile? Urmatoarele miscari? Hmm,previzibil...
Inca una sau doua conversatii mai lungi sau mai scurte...depinde de starea de spirit a fiecaruia dintre noi... Apoi,ori o cearta,ca intotdeauna,ori poate pur si simplu nu o sa mai vorbim ... Da,asa o sa fie... Si totusi..in fine:-j,asta este...

Ploua de dimineata,si e bezna din cauza norilor,si desi e 15.20 ma simt de parca acum o
ora m'am trezit...
Si stii,ma gandeam ca e timpul sa las totul pe mainile tale. E timpul ca tu sa'mi decizi soarta,sau ma rog,o parte din ea.
Si stii,ma gandeam acum la unele momente din trecut.Cu cata credibilitate imi povesteai unele lucruri,si cat de frumos avea sa fie... E ciudat..
Deci cum ziceam,las totul in mainile tale. Am obosit sa fac pe detectivul...sa te urmaresc,sa incerc sa te fac sa'ti amintesti,sa te tin aproape. Desi am avut cam toate incercarile esuate,sper sa devii prietenul ala bun care ai promis ca'mi vei fi...

Nu mi'a fost niciodata mai greu sa scriu ca acum...

Si chiar nu prea inteleg de ce. Poate ca niciodata nu voi reusi sa inteleg ce e cu efectul asta ciudat pe care il ai asupra mea. Teoretic as putea sa te urasc din adancul inimii pentru nele lucruri,dar cred ca am ajuns sa inteleg ce greu era pentru tine...cred ca asta e singurul lucru care inca te pastreaza aici,in mintea mea..

Si ...doamne...chiar nu mai pot scrie.Cuvintele se amenesteca in capul meu,litere peste litere,poze,amintiri,off... Si ce zi... E dragut sentimentul de a deveni invizibila pentru 12 ore,ca mai apoi oricine sa revina brusc in viata ta si sa te ia cu frumos spunandu'ti ca ii pare rau,dar a avut de invatat toata ziua pentru BAC.Da,mersi,si timpul pentru mine,10 minute?Cer prea mult...

E incredibil,cum unii oameni au o mentalitate atat de... Asta nu face decat s aimi aduca aminte ca tu nu faceai asa niciodata,ca tu aveai tot timpul din lume pentru mine,ca tu erai acolo mereu,indiferent de situatia.Erai acolo cand parintii te certau,erai acolo cand plangeam noaptea,si tu erai singurul care ma calma,ai fost acolo cand era nevoie. Si e greu sa ma trezesc acum stiind ca nu mai esti,stiind ca e nevoie sa sun pe altcineva,sa ii dau altcuiva mesaj...