Rupţi iremediabil între „două eternităţi”, ne consolăm cu ideea că vom putea stăpâni timpul, curgerea domoală a clipelor. Numai că timpul nostru a pierdut orice eternitate, lăsîndu-ne în consolarea câtorva clipe.Tot timpul se poate concentra într-o singură clipă, după cum o clipă poate conţine tot timpul.Timpul nu trece, noi trecem prin timp.Eternitatea leagă doar două clipe,moartea ne plasează într-o eternitate golită de timp.
Viaţa pare o pedeapsă pentru faptul că putem muri.Trebuie să plătim cu ceva pentru avantajul de a avea oricând moartea la îndemână.
CITEȘTI
Gânduri
Short StoryDacă ai putea gândi atunci când ți se aprind gândurile! Dar ce idee ar mai lua contur când din creier se împrăștie fum și din inimă scântei?
