Traiesc o poveste

¡Hola!

Hey! Eu sunt Kim. Sunt din Romania, dar eu traiesc momentan in Medellin, Columbia. E un oras superb ! Am plecat din tara si m-am mutat in Medellin la varsta de 13 ani. Eu am 17 ani. Locuiesc cu Mira, colega mea de clasa si banca.Noi stam impreuna pentru ca....Trecutul este cam dureros... Parintii mei nu mai traiesc, iar ai ei sunt divortati... Noi stam cu mama ei, doamna Elisa <3 E noua mea mamica. O iubesc foaaarte muuult!

Cat de mult inseamna Mira pentru mine... Nu se compara cu cea mai buna prietena a mea din Romania, Raisa. Nu o voi uita niciodata... Ea are 17 ani. De altfel eu am 16, dar shhh :))) De vreo 2 ani am reluat legatura cu ea. E cam complicat cand sunt 8 ore diferenta intre cele doua tari.

*Dimineata*

Cobor jos, Mira e in bucatarie cu mami.

Eu: Buenas dias!

Mira: Neata Kimmie!

Mami: Hey chicaaa. Ce vrea burtica ta sa pape azi?

Eu: Orice e bine.

Mami: Ok scumpete... Offf, fetele mele. Ce ma fac eu fara voi?

Mira: Bai fetita, ce facem noi azi?

Eu: Bagajele, fetita.

Mira: Queee?? De ce?

Eu: Nu ti-a zis mami?

Mira: ...Nu... Ce sa-mi zica?

Mami: Kim vrea sa plece inapoi in Romania....

Mira: Que? Noooooo...

Eu: Trebiue... Nu plange...

Mira: Ok... Bueno! Las' ca platesti tu!

Eu: Da' sigur.

Mergem sus, eu incep sa impachetez... Vorbim despre subiectul preferat al fetelor: BAIETII! Mi-a zis ca ii place de un baiat care si el o place, dar niciunul nu vrea sa recunoasca... CIUDAAAT.... Eu nu am "preferinte".

A venit ziua plecarii.... Mi-am luat ramas bun cu lacrimi, cu rasete... cu multe sentimente care erau ca un terci: AMESTECATE! :))) Am vorbit cu Raisa la telefon... A zis ca o sa ma astepte la aeroport, cu Liviu, un fel de iubit al ei... E foarte complicata situatia. Ma rugam pe avion sa nu patesc vreun accident :)) Dar... uite! AM AJUNS IN SFARSIT ! Cobor cam greu, emotiile sunt mari, la fel ca bagajele. O vad pe Raisa... Nu s-a schimbat... Uite-l si pe Liviu: Vechiul om cu glumele.

Raisa: Kiiiim! Esti aici!

Eu: Da... eu...aici...yeeey :))

Liviu: Hooo Raisa c-o sufoci. Benvenuti!

Eu: Gracias si.... ceee?? E bienvenidas.

Raisa: In primul rand pricepe romana, in al doilea, aia e italiana, mai idiotule! :)))

Liviu: Aaaah. Atunci, bun venit acasa, Kim!

Eu: Graciasss.

Ajungem acasa... Ma bucur sa imi vad vechii prieteni si sa imi fac altii noi.

Eu: Ma duc sus sa dorm umpic... Nu mai pot de soomn.

Raisa: Ok...

Eu: Dupa mergem la mall, si?

Raisa: Da sigur. Claro que si... ?

Merg sus, adorm. Dupa un timp ma scol, merg tip-til pe scari... O aud pe Raisa tipand...

Raisa: Da' nu se mai scoala odata?!? Cand vrea sa mergem la mall? La noapte?

Eu urc repede, razand incet. Ma ascund... Ea vine, ma cauta, eu sar din dulap...

Eu: BOO!

Raisa: HOO femeie! Doamneee, esti nebuna?! Era sa-mi sara inima din piept!

Eu: Las' ca-ti trece. Cu ce ma imbrac? :)))

Raisa: Cu ce vrei, numa' hai odata!!

Ma imbrac lejer, un plover lung, niste blugi negri, conversi in picioare, un machiaj simplu, un coc dezordonat, accesorii, geanta si gata! Am mers la mall cu Rose, o colega veche si o foarte buna prietena. De altfel, toate trei stateam impreuna la Raisa acasa.

Cum mi-am cumparat muulte lucruri, haine etc. Se stie ca eu sunt cea mai modesta dintre noi 3. Mi-am pierdut bratara prin sacose...

Raisa cu Rose: Haaaaii Kiiiiimm....

Eu: Imediaaat.... Mergeti inainte ca va prind eu din urma!

Raisa cu Rose: Ok!!

Eu: Ohh... aici eraaa... -mergand incet cu capul in jos, uitandu-ma la sacose-

- Hey... ai grija... aaaaaa... nu, scuze, e vina mea, te ajut?

*ridic privirea* Era un baiat...

Eu: Aaaaa...scuuuze, nu am fost atenta... scuze...

-Imi dai te rog nr. tau de telefon, ca sa vorbim... Eu sunt nou pe aici....

Eu: Sigur! 07... *i l-am dat..*

Dar in timpul asta le pierdusem pe fete. Ma pun pe o banca... Tremuram! In fine, iau telefonul, o sun pe Raisa...

Eu: Hey fetele, unde sunteti?

Rose: La Bonjour Cafe...

Eu: Da... mersi.

Merg acolo. Zambeam ca o tampita. In fine...

Rose: Kim...? Ce ai?

Raisa: Deee ceee zambesti asaaaa? :))

Eu: Ha? Ce...? Aaaa... nuu... nimic, nu am nimic. Pe bune...

-Doriti ceva?

Rose: 3 fresh-uri de portocale, va rog...

-Sigur... altceva?

Eu: Nu, multumim... Daca mai e ceva, va anuntam....

-Ok.

Mergem acasa... Despachetez... Ma gandeam doar la el... Imi veneau in minte flashback-uri... Ce proasta am fost!... Dar prostia mea e de cele mai multe ori buna.

Hey... :) E o poveste noua... Voi posta foaarte greu, asa ca imi cer scuze de pe acum ca va trebui sa asteptati o vesnicie sa mai scriu o parte... <3