O poveste încâlcită...(NEFINALIZATĂ)

O mică descriere

                 Adriana
Viața mea începe așa!
Nimeni și nimic ,nu m-a împiedicat până acum să fac ceva ce după aș regreta, până anul acesta. Am trecut clasa a cincea, deci eram o boboacă sau cel mai simplu de zis, de-abia se începea chinul. Stilul meu era vesel, cel puțin așa spunea mama.
De fapt eram mereu plină de viață, rareori plângeam și mereu iubeam să mă îmbrac la modă. Clasa a cincea nu e chear așa de rea , cu toate că toți colegii îmi erau foarte cunoscuți, mereu m-am simțit în plus, simțeam cum toți mă vorbesc pe la spate și de fapt am avut dreptate, toate fetele mă vorbeau pe la spate. Dintre toate doar cu una puteam să vorbesc liber, m-am bucurat că ea era de partea mea, sau poate așa credeam, dar hai mai bine să nu mă gândesc la ceea ce este negativ. Am răbdat să treacă anul, însă clasa a șasea nu era chiar tocmai perfectă, cu toate că m-am schimbat , am trecut de la stilul vesel la cel trist. Am 2 frați și o soră , iar după noua noutate , mama trebuia să plece în Danemarca, acest lucru lasându-ne fețele posomorâte. Era o provocare care cu greu am trecut-o, dar cum se spune totul e bine când se termină cu bine. Cu cât treceau anii, cu atât eram mai aproape de examenele de trecere, însă până atunci am suferit multe lucruri, m-am ,,îndrăgostit" , ce prostie apoi iar m-am ,, îndrăgostit" până ce am uitat frumusețea copilăriei.
M-am maturizat prea repede, imaginațivă eu fiind cea mai mare, să rămân acasă cu toată familia însă fără mamă, este ceva foarte greu! Eram deprinsă să muncesc, dar totul devenea foarte greu, frații mei erau foarte bătăuși, în unele zile plângeam din cauza lor și a năzbâtiilor lor, însă treceam repede peste tot, fiindcă nu are sens să plângi de câte ori întâmpini greutăți.
Vara, după ce termin a șaptea , am cunoscut o mulțime de oameni , frumoși, prietenoși, in sfârșit simțiam că aparțin lumii.
De când sunt mică sunt pasionată de muzică, artă, dans, adică multe lucruri mă pasionează, dar cel mai tare îmi place să cânt.
În clasa a 8 eram puțin mai populară, tot eram vorbită de colege pe la spate, însă cum se mai spune aveam fani, fiindcă mulți iubeau cum cânt, mulți apreciau vocea mea, și eram solicitată să cânt la multe concerte.
Clasa a 9 deci, mda, se apropiau examenele. Începuse să îmi plăcă de un băiat, dar nu are sens să fugi  după un băiat care nu te place.............
............
                     
      

      DOI ANI MAI TÂRZIU
Eram anul 1 la colegiu, când unul dintre frații mei intrase dintr-o mamă de prostie la închisoare, iar mama intrase într-o depresie.
După ce intrase fratele la închisoare, eram altfel, eram mai plină de viață, de dorință, eram.... îndrăgostită.
Băiatul era unul foarte drăguț, deștept, el...era și el îndrăgostit de mine , însă era foarte rușinos. Am fost împreună cam jumate de an, dar m-a plictisit atât de tare, încât vroiam ceva nou, ceva care să mă țină departe de plictiseală, ceva șmecher tare.
L-am vazut, i-am vorbit , însă știu că șansele sunt foarte slabe.
Dacă vroiam să fiu cu el trebuie să despart o colegă de el , însă e foarte greu.
O să încerc!
E pe placul meu!