Who are you? 1 & 2

*8*

E deja ora 2:43, iar eu inca imi caut ca prosta telefonul. Camera e aranjata, iar sub patura de pe pat am pus cateva perne ca daca maine vine cineva, sa creada ce dorm. Am intrat in baie si am aprucat o privire pe furis oglinzii. Eram inbracata lejer, cu un maieu negru cu un decolteu destul de decent, un hanorac alb si o pereche de blugi mulati. M-am uitat prin hainele din cosul de rufe, dar tot nu am gasit telefonul.

M-am dat batuta si am coborat incet incet scarile, fara sa fac vreo miscare gresita care sa ii trezeasca pe ai mei. Pot spune ca "mama" a fost destul de fericita odata cu " disparitia " lui Roni, nefacand nimic in privinta asta. "Tata", in schimb, a incercat sa ma ajute si am facut impreuna cativa fluturasi pe care i-am lipit in cartier.

Am deschis usa de la intrare si am iesit afara, impiedicandu-ma de ceva. Dupa ce am inchis usa, m-am aplecat si am vazut cum telefonul meu zace pe pres. L-am luat in mana si m-am uitat pe ecranul unde aparea un mesaj nou.

D: Sper ca te misti. Nu astept toata noaptea. La maxim 3:33 intri pe usa din spate. Te asteptam.

Mesajul m-a cam speriat putin. Aveam fix 43 de minute pana cand o puteam recupera pe Roni. In mod normal, pana la depozit as face 40 de minute, deci cred ca am timp.

***

Dupa un timp de mers, am ajuns la partea mea preferata: cele doua cartiere pline de drogati, alcolici, criminali si desigur, violatori. Toata lumea stie despre aceste 2 cartiere. Nimeni nu vine cu placere aici, dar si mai rau e cand treci pe aici noaptea.

Un miros puternic de alcvol si fum de tigara m-a invaluit. Muzica suna din ce in ce mai tare, mascand tipetele scoase de victime. Mai trecusem de multe ori pe aici, chiar copilarisem aici. Cand aveam 7 ani, aveam un prieten. Da, stiu, socant. El avea atunci 15 ani si ne intelegeam perfect. El ma scotea prin lume si statea cu mine. Pentru ca el statea aici, eu veneam mereu cu el. Cand a implinit 18 ani, a fost ales sa fie un fel de sef, iar eu stateam in mare parte cu el. Se ocupa cu traficul de droguri, si era cel mai cunoscut, asa ca nu multi se apropiau de mine. Dupa ceva timp, el a fost omorat chiar in fata mea, drept pedeapsa ca nu onorase o comanda la timp. Stiam ca nu era vina lui, toti stiau... Acum ar fi avut 23 de ani... Dar asta e viata, unu pleaca, altii raman.

In cartier eram destul de cunoscuta, dar nimeni nu a mai vorbit cu mine dupa tragica moarte a lui Andrew, cand am omorat un om cu un pistol indreptat spre el. Chiar daca aveam 11 ani, nu am fost arestata sau ceva de genul. Politia nu se implica in astfel de treburi.

Dupa ce Andrew a murit, prietenul sau cel mai bun Cristian a avut grija de mine. M-a ajutat sa nu mai plang si m-a invatat sa mint. El e acum mana dreapta a unuia dintre sefii celor 2 cartiere.

Mergand tot ininte, am ajuns la marele si vechiul depozit. Am mai fost aici de cateva ori in viata mea, deci stiu intrarile. Uitandu-ma din nou la ecranul telefonului, am observat ca e 3:27.

O mie de intrebari mi-au venit in minte in timp ce ma apropiam mai mult de usa.

" Oare ii voi vede fata?"

" Oare e gragut?"

" Ce va crede despre mine?"

Am impin usa metalica care cantarea o groasa si am intrat in incaperea imensa. Era lafel cum o stiam. Peretii murdari, podeaua jegoasa, 4 becuri care luminau incaperea...

Din lateral, apar doua gorile de oameni care se uita la mine amenintator. M-am dat 2 pasi mai in spate, iar usa s-a inchis in urma mea. Am tresarit cand am auzit zgomotul produs de usa. Cei doi m-au luat de mana si m-au tras. Am incercat sa ii lovesc cu picioarele, dar ei nu simteau nimic. M-au asezat in mijlocul sali, pe un scaun vechi si m-au legat la maini. In incercarea mea de a ma elibera, i-am dat un pumn uneia din gorile fix in *locul sensibil*. Acesta, enervandu-se mi-a tras un pumn in burta. Deabea mai puteam respira