Who are you? 1 & 2

*23*

Brusc, telefonul imi suna in buzunar, lucru care ma enerveaza la culme. Nu ajungea asta, acum mai trebuie sa existe si idioti care sa imi deranjeze gandirea. Chiar trebuie sa gasesc un donator rapid. Oare in alte tari exista?

Ma uit la numele apelantului si il vad pe cel al tontului care crede ca ma suna pentru a-mi spune ce geam, teava, casa a mai spart. Uneori ma satur pana peste cap de tampeniile lui. Bine ar fi daca numa el ar fi implicat, dar nu e asa. Mereu mai are cate unu sau doi complici langa el. Ce ma mira este faptul ca scapa mereu nepedepsit. Nu stiu cum reuseste. Parca ar fi un peste in mainile unsuroase ale politiei. Ma bucur totusi ca l-am intalnit.

   - Ce vrei?

   - Unde esti? Iar sta curva asta pe capu meu. M-am saturat de ea. Daca nu vi acasa o arunc pe geam. Nu imi pasa ca esti in mijlocul unei pertide, vino naibii si inchide-i gura asteia. se plange idiotul in telefon

   - In mortii ma-tii, nu fut pe nimeni. Stau la spital si incerc sa fac ceva pentru iubita ta care este in spital si are mai putin de 6 ore de trait. De ce? Fac pariu ca ai legatura cu asta.

Vestea uimitoare ca Rue este in spital a picat, la fel ca si pentru mine, ca o bomba care este mai mult ca sigur, greu digerabila. Nu se mai auzea nimic in telefon, iar eu asteptam cu nerabdare o reactie din partea lui. Tot ce am auzit a fost o bubuitura destul de zdravana, iar apoi niste pasi. Cred ca si-a aruncat telefonul pe undeva, iar mai apoi a plecat in graba spre spital. Macar o sa ma ajute si el sa caut.

Dupa cateva minute in care m-am invartit in tot spitalul -sa nu credeti ca este unul mic, ci are 3 etaje si e mai mare decat un mall- pentru a-l cauta pe doctor, m-am dat batut si m-am dus inapoi la salonul micutei sinucigase. Inca nu imi vine sa cred ca a ajuns asa. Acum cativa ani era o printesa asa de inocenta...

D's pov

Dupa ce Cristian a terminat de spus toate cuvintele care m-au nimerit fix in inima am scapat telefonul si m-am dus la masina in cea mai mare goana.

E numai vina mea pentru tot ce s-a intamplat. Nu pot sa cred ca ea chiar e in spital pentru ce i-am spus atunci. Sunt cel mai prost om de pe Pamant. Defapt din Univers. Micuta mea s-ar putea sa nu se mai trezeasca si e doar afurisita mea de vina. De ce am trimis mesajele alea? Ea nu a gresit cu nimic. Doar a desenat un amarat de inger pe o hartie care pe mine m-a facut sa imi ies din minti. Stiu ca am actionat gresit, dar chiar nu trebuie sa ma vada asa. Simt lucruri minunate cand vorbesc cu ea, dar ea ma crede un inger, lucru care nu sunt nici macar 1%. Ea ma crede salvatorul sau, dar totusi ea nu stie ca din cauza mea s-a aflat in acele situatii. Eu am facut-o sa sufere, daf tot din cauza mea e inca in viata.

Sunt un om rau. Nu e bine sa stea in preajma mea. Ea este atat de micuta si inocenta, iar eu o pot strica. Nu merita asta. Viata ei a fost mai rau decat groaznica, dar totusi ea inca mai reuseste sa isi gaseasca forte si sa lupte in continuare. Fata asta este foarte speciala. In viata mea nu am vazut o persoana care reuseate sa lupte in continuare, desi stie ca nu mai are ce cauta aici. Daca nu as fi cunoscut-o, as fi spus ca merita sa mearga intr-un loc mai bun, dar acum vreau sa ramana aici.

Am intrat ca o furtuna pe usile spitalului. Toata atentia a fost atintita spre mine, iar eu nebagandu-i in seama pe cei curiosi am mers spre asa zisa " receptie" si am intrebat de salonul lui Rue. Dupa ce mi s-au dat destule informatii am alergat ca un disperat pana cand l-am vazut pe Cristian. Parea ingandurat, iar cand si-a intors capul spre mine am putut sa ii vad ochii rosii plini de lacrimi. Este un lucru foarte rar sa il vezi pe Cristian plangand. Stiu ca l-am vazut de cateva ori plangand, acestea fiind de ziua in care Andrew a murit. Am mers langa el si i-am cerut sa imi explice ce s-a intamplat.

Avusesem dreptate. Era vina mea pentru tot ce s-a intamplat. Acest lucru poate fi usor comfirmat dupa semnele de pe mana sa. Se pare ca cea mai adanca taietura a sa a fost una in forma de "D". Lacrimile imi apar si mie in coltul ochilor, dar totusi raman tare si nu scap nici una. Mai are de trait cel putin 5 ore. Nu pot sa cred.