Who are you? 1 & 2

*50*

Bubuituri. Asta era tot ce se auzea. Zgomotul devenea tot mai puternic. Sute. Sute de gloante se izbeau de peretii casei, iar geamurile geamurile se faceau tandari intr-o secunda. Cred ca ei au atacat sus, in dormitoate, dar nu pot exclude ideea ca ei sa coboare si aici. Teama imi cuprinde intreg corpul cand ma gandesc la ce va urma.

- Ce facem? il intreb speriata pe Chris.

- Trimite-i mesaj lui "D". Intreaba-l daca ripostam.

Eu: Ce facem? Stam aici sau iesim si luptam?

D: Stati acolo. Casa este inconjurata si sunt multi. Incercati sa stati acolo cat puteti.

Trimis la 4:32

- A spus sa stam aici. Sunt multi si ne-au inconjurat casa, ii spun eu lui Chris

- Okay. Eu stau aici, tu mergi in ultima camera si ascunde-te.

Ma uit la el speriata, iar acesta imi zambeste increzator. Parul dezordonat si pijamalele ii dau un aspect mai sexy si atragator.

Fac exact cum mi se spune si ma ascund intr-un dulap, in spatele unor haine. Fierul rece al dulapuiui a intrat in contact cu pielea mea, facandu-ma sa ma cutremur. Nu aveam alt loc in care sa stau.

Eu: O sa supravietuim?

D: Da.

Eu: Imi e frica...

D: Nu are de ce sa iti fie. O sa fiti bine.

Trimis la 4:36

Zgomotul a incetat, iar linistea mortala s-a asternut in intreaga casa. Inima imi pompa la maxim sangele in vene. Respiratia imi era precipitata, iar lacrimile incepeau sa isi faca aparitia in coltul ochiilor mei.

Eu: Nu se mai aude nimic.

D: Au intrat in casa. Sunt la etaj. Fac pariu ca se asteptau sa fim acolo.

Trimis la 4:40

Eu: Te rog. Spune-mi ce mi-ai ascuns. Macar acum. S-ar putea sa fie ultima data cand mai vorbim. Te rog. Ai promis.

D: Nu gandi asa. O sa traiesti

Eu: Te rog...

D: Okay... Dar promite-mi ca o sa ma intelegi si nu o sa actionezi tampit.

Trimis la 4:42

Eu: Promit

D: Mai ti minte cand te-am tinut noaptea aceea in brate? Sau cand te-am tinut legata? Sau in toate datile in care m-ai auzit vorbind?

Eu: Da.

D: Nu am fost eu acela.

Trimis la 4:44

Eu: Deci, de fiecare data cand ai stat cu mine sau langa mine era alt cineva?

Lacrimile imi cadeau alert pe fata. Nu pot sa cred ca incepusem sa ma atasez de acel el. Cel mai tare doare ca nimic nu a fost adevarat...

D: Da.

Eu: Macar a fost ceva real?

D: Da. Totul. Uite, eu am fost mereu langa tine, fara sa ma vezi. Eu te-am salvat din depozit, de la cazatura de la scoala. Am fost acolo, doar ca Eric intervenea in momentele cheie. Cand aveai nevoie de o imbratisare sau o atingere.

Trimis la 4:47

Eu: De ce nu tu?

D: Nu stiu... Imi era frica...

Eu: Si te-a ajutat cu ceva? Nu.

D: Imi pare rau... Eu chiar tin la tine...

Eu: ...

D: RUE, E O BOMBA!

Trimis la 4:49

In clipa in care am citit mesajul, o bubuitura puternica s-a produs. Fara a mai putea face nimic, m-am lasat in voia sortii. Mi-am inchis ochii si, pentru a patra oara in viata, am renuntat la viata...

Eram pregatita sa lupt pentru viata, dar nu mai am ocazia. Arma pe care inca o am la mine imi aduce aminte de cine sunt, sau mai exact, cine eram. Sora neanfricata a lui Andrew. Viata noastra este scurta, dar trebuie sa luptam pentru fiecare clipa din ea. Eu mi-am pierdut aceasta sansa...

********

Hei. Marele capitola sosit dupa multa asteptare. Sper sa va placa si astept pareri.

Ce credeti ca se va intampla? Este acesta finalul povestii micutei Rue?