My Brother or My Love?|||

7

Melodia de la media 💕💕 ⬆⬆⬆

A doua zi!

Casa e așa goala, deși Mina, Jimin și Yoongi au dormit la mine, fără el e foarte trist. Jin nu a mai zis nimic.

Ma gandesc la el de 20 de minute așa că decid să imi fac rutina de dimineata și să ma schimb.

Cobor la bucatarie, Mina a făcut de mâncare. Spun un "Neata" cu jumatate de gura și ma asez la masa. După ce mananc ma încalt și vreau sa ies pe ușa dar vocea lui Jimin se face auzită din sufragerie.

-Unde mergi?
-La spital.
-Vin și eu.
-Nu. Odihniti-va. Vreau sa fiu singura.
-Las-o Jimin. Se descurcă și singura.

-Mina are dreptate. Las-o. *imi iau apărarea ceilalți doi. Jimin lasa garda jos și ma lasa sa plec*

Am ales sa merg pe jos până la spital. Nu am luat nici un Uber. Ma gandeam la Jangkook. Oare când se va trezi? E supărat pe mine? Va trai? Ultima întrebare imi răsuna în cap pana se schimbă cu tonul de apel, vocea lui Jangkook cântând o melodie, este șeful. El ce mai vrea?!

C. T.

-Yeoboseyo!
-Buna, Jae. Imi pare rau pentru ce ai patit. Dar am vrut să te intreb dacă mai vii mâine la sedinta?
-Any, domnule. Nu vin. Nu ma simt în stare.
-Bine. Ma suni când te vei simti mai bine.
-Ne.
-Pa
-La revedere!

C. T. I.

De ce uneori șeful meu e chiar atât de prost? Cum de are impresia că eu pot să pozez in timp ce fratele meu se zbate între viața și moarte?!

Am mai mers 10 minute și am ajuns la spital. Întru și direct salonul lui Jangkook. Ma asez pe un scaun si ii iau mana in a mea. Lacrimile nu întârzie. Oare când se va trezi?

-Oppa.... imi pare rau ca m-am certat cu tine si ca am vorbit urat si ca am țipat...... Dacă stiam ca este posibilitatea de a te pierde... Iti inghiteam orice păcat.... Doar să fii bine. Te iubesc! Mult! Te rog, vino înapoi.

Mi-am pus capul pe marginea patului și am continuat să plâng silențios.

Jae, și eu te iubesc!

Ma trezesc după ce simt ca cineva ma zgaltaie.

-Jae, trezeste-te.
-Oppa Jin.... *imi iau privirea de la el și o mut pe Jangkook, care nu a mișcat niciun muschi* Cât am dormit?
-Vreo 4 ore. N-ai dormit aseara?
-Nu prea....
-Ar fi bine să mergi să te odihnești acasă. Am venit acum 3 ore și ceva sa schimb perfuzia, și dormeai, nu te-am deranjat dar cred ca ar fi bine sa mergi acasă sa te odihnesti.
-Mhm..... Cât e ceasul?
-16.
-Mersi. Plec. Pa. Te rog ai grija de Oppa. Pa, Jangkook. Sper sa fii bine.

Ies din camera și apoi din spital.

Am continuat să ma plimb 2 ore prin oras gândindu-mă la cuvintele pe care le-am visat tot timpul cât am dormit la spital.

Jae, și eu te iubesc. Ce vrea să însemne asta? Oare e de la Jangkook? Aish! Innebunesc!

Soneria telefonului ma scoate din transa..... acea voce......

Ma decid să văd apelantul, Mina. Sigur e îngrijorată.

C. T.

-Ne, Mina.
-Jae! Unde esti? Esti bine? Ai patit ceva?
-Sunt bine, Unni. Nu iti face griji. Vin mai târziu.
-Când? E 18 ceasul. Jae... nici mie nu imi place situația, dar m-ai lăsat singura cu un depresiv care din două în două minute face câte o tura pe lângă sertarul cu cutite, un disperat care mai are puțin și face gaura in podea de când se tot plimba de grija ta, eu te-am tot sunat dar nimic. Mai am și de invatat, nu le pot face pe toate. Hai acasă, te rog.
-Bine, Mina. Vin în 30 de minute.
-Bine.

C. T. I.

Deși până acasă fac 5 minute, fiind în Parcul de lângă casa, mai vreau sa stau în fața lacului. Aici veneam mereu cu Jangkook. Priveam lebedele și vorbeam despre noi. Dar în ultimul timp nu am mai facut-o, mereu certându-ne.

Ma decid că e timpul să merg acasă asa ca plec.

Cum întru pe ușa sunt prinsă intr-o îmbrățișare de la Jimin. Accept oarecum imbratisarea, și după plec la mine în camera fără să zic ceva.

Fac un dus, ma schimb în pijama și ma pun în pat unde dau drumul lacrimilor. Și așa adorm.

Scuze pentru un capitol scurt. Dar nu am mai avut ce pune în el. Dar asa am reusit sa il fac.

Love! ❤💜💙💛💚