My Brother or My Love?|||

6

Melodia de la media. =)))  ⬆⬆⬆

Stau în spital de 30 de minute. Nimeni nu mi-a spus nimic, nimeni nu a zis nimic de fratele meu! Iar asta ma face să îmi pierd mințile! Chiar dacă ma enerveaza și se comportă urat, e.... e el, fratele meu! Nu am alte explicații. Sunt venite deja o mulțime de camere de filmat, eu și Yoongi în prim-plan.

Ar trebui să apară Hoseok, Namjoon și Tae, dar nu sunt! Jimin cica nu poate ajunge. Cameramanii la început au pus o grămadă de întrebări dar nu am răspuns la nici una.

-Jae!

Aud un strigat din partea stângă. Ma uit și îl văd pe Jimin. Vine rapid spre mine, iar când ajunge în dreptul meu ma îmbrățișeaza atât de strans ca aproape ma lasa fara aer. Îi răspunde imbratisarii.

-Imi pare atât de râu! *îl aud soptind lângă urechea mea*
-S-si mi-mie.... Plangi? *îl intreb după ce simt ceva umed pe gâtul meu*
-C-cred. Nu pot și nici nu vreau sa cred ca Jangkook ar putea pati ceva.
-Nici eu...

După îmbrățișare se uita în ochii mei, parca spunandu-mi ca totul va fi bine. Trece de mine și se duce la Yoongi care stă pe scaun cu privirea în pamant. Îl atinge pe umăr iar acesta tresare. Se ridică și abia de se ține pe picioare. Jimin îl îmbrățișeaza și pe el și pot sa îl văd pe Yoongi cum mai are puțin și izbucnește în lacrimi.

Aish! Dacă stiam ca s-ar putea să mori călcat de mașină Jungkook, iti spuneam mai des ca te iubesc și te-as fi omorât cu mâna mea dacă era nevoie! As da orice, orice numai sa nu te văd pe un pat de spital cu răni pe ține și doritori în jurul tau!

E vina mea! E vina mea! Dacă nu ma purtam urat cu el nu ieșea din casa și nu îl calcă mașina! Nu părea nimic! Eu sunt de vina! Eu ar trebui să fiu acolo! Aish! Ma urasc! Dacă pat este ceva mai grav, nu am să ma iert niciodată!

Lacrimile încep să curgă și mai tare, și mai repede, până ajung să plâng sufocandu-ma. Încep să tusesc și să plang în același timp. Deja ametist și cad pe scaun.

-Jae! *îl aud pe Jimin de lângă mine* Ya! Ce ai? Revino-ti! Linisteste-te!.... Jae... Vorbește cu mine!
-Ji-Jimin! E n-nu-nu-numai vi-vina me-mea ca e-el e a-asa!
-Ba nu! Jae, tu nu ai nici o vina! El trebuia să fie atent! Nu e vina ta. Jae...calmeaza-te.
-Dacă eu nu tipam la el și nu ma supăram, el nu era aici! Eu sunt de vina! Eu trebuia să fiu acolo! Nu el!
-Jae! Linisteste-te! Totul va fi bine! Promit! Jangkook va fi bine! Nu ai vrea să mergem acasă și să dormi? Esti foarte stresata! Ținem legătură cu Yoongi care ne va suna imediat dacă află ceva!

-Nu! Stau aici! Nu plec!
-Dar...
-Jimin, a zis "nu". Va fi bine. Las-o. Își va face și mai multe ganduri negre dacă merge acasă, și nu va dormi!
-Deci nu plec!
-Of.... Fie.

-YAAA! Unde e maknae al meu?!
-Unde e copilul ala?!
-E bine?

Ma trezesc cu alți 3 zapacit pe cap. Nu! Nu e bine!

-Nu e bine! E pe un pat de spital conectat la aparate! Nu e bine! Ce să fie bine TaeHyung?! Nu e! *i-am spus plangand, iar. *
-Jae....

Nu mai stau să vad ce vrea să zică Hoseok ca îl imbratisez cât pot de tare pe Yoongi. Nu pot sta să astept până iese Jin din salon cu vești! Vreau sa stiu acum ce se întâmplă!

-Jae.... stim ca iti e greu... Nici nouă nu ne place situația deloc. Dar hai să trecem împreună peste. Ce zici?

Doar am facut și aparent Jimin răspunde în locul meu.

-Las-o să se linisteasca. Vorbim mai tarziu.

Peste 6 ore.

Au trecut 6 ore de când stau în spital. Mină a venit și ea și mi-a adus niște haine de schimb stiind ca sunt intr-o rochita nu tocmai confortabilă.

Jin inca nu a venit la noi să ne zică ceva. Doar o asistentă pe care am intrebat-o ne-a răspuns foarte "bine": "Nu stiu nimic de Jeon Janggook și nici nu imi pasa! " Sincer atunci mai aveam puțin și îi sarea în cap. Yoongi nu a putut face nimic, fata, băiat. Nu a putut să îi zică nimic. Dar în schimb.... Jimin i-a spus de cred ca nu-l va uita: "Auzi cucoana! Tu sa te porți frumos ca eu te plătesc! Și dacă vreau dau 2 telefoane si ramai somera 2 ani! Tu sa te porți frumos ca de asta esti platita! " A fost un moment în care am reusit sa chicotesc, dar nu prea mult.

Peste 2 ore.

Stau pe holul asta de deja 9 ore și simt ca innebunesc.

-Copii.... *auzim o voce slaba și ne întoarcem spre sursă.*

Acolo stătea Jin intr-un halat alb și cu o mască la gât. Ma ridic și îl imbratisez strâns, apucandu-ma de plâns.

-Zi-mi ca e bine! Te rog! Zi-mi ce vreau sa aud!
-Jae.... Pot sa iti zic asta, dar... Te-as minți. Și nu imi place sa o fac.
-Dar.... Nu! Va fi bine! Zi-o! Te rog!
-Jae... Gata.. Va fi bine. *apare și Jimin din spate. *

Ma las dusă de el și ma așează pe scaunul de lângă el. Ma tine de mână în timp ce Jin își face curaj sa vorbească.

-Ascultați.... Nici mi-e nu imi place sitoatia. O urasc! Jangkook e.... e... nu e stabilizat! E în comă! Nu se știe ce se va întâmpla! Poate oricând sa ii cedeze inima. Are 2 coaste și un picior rupt, a pierdut foarte mult sange, e rănit grav la cap, si dacă se va trezi... s-ar putea... sa nu m-mai treacă pe-pe l-la sala de d-dansuri.

-Poftim?! *izbucnesc Nasjonal și Hoseok în același timp*
-Din cauza loviturii la cap s-ar putea să îi fi afectat sistemul locomotor și să nu mai meargă. Asta va fi stabilit când se va trezi.
-Și nu se poate face nimic? Are doar 21 de ani! Nu poate să nu mai meargă sau să moară acum! Fac orice ca să fie bine! Jin! Te rog! Fă ceva! Salvez a-mi fratele! Te rog.... *la ultima parte deja a început să imi piară vocea. *
-Jae... Și eu imi doresc să fie bine și să fie ca inainte, dar nu ține doar de mine.
-Pot să îl văd?
-Peste 1 ora. Dar nu cred ca se va trezi.
-Și în comă.
-Peste o ora.

Spune și ma imbratiseaza apoi pleacă de lângă noi. Ma las ușor pe scaun și nu mai zic nimic. Jimin ma imbratiseaza dintr-o parte, Mină din altă, Nasjonal încearcă să ma încurajeze, Hobi și Tae încearcă să ma facă să zambesc iar Yoongi... el.... e ca și mine. Fără viața.