Fata de la cabana

Capitolul XV

Simteam ca îmi plezneste capul si totul în jurul meu se învartea alert ca într-un carusel.Încerc sa ma ridic dar stomacul meu o i-a înainte si o avalansa amara îmi ajunge în gura înainte sa ajung eu la baie.O iau mai mult târâsi catre toaleta tinându-ma de ce gasesc în cale.
Rasuflu usurata cand îmi simt stomacul mai linistit,scot pasta si periuta din dulap sa pot scapa de amareala din gura dar nu înainte sa dau drumul la apa rece si sa îmi spal fata.Îmi dau seama ca sunt doar în bikini si trag pe mine halatul ce atârna în cuier.
Ma privesc în oglinda în timp ce îmi periez alert dintii...aratam ca naiba.
Ce s-o fi întamplat aseara,nici eu nu stiu?!Nu îmi mai aduc aminte aproape nimic.

-Ana...esti bine?!..se aude o voce ragusita.

-Cred ca da...raspund fara sa îmi dau seama cine este persoana si ce cauta în patul mea.

Deschid usa si încerc sa vad prin întuneric lasand becul slab din bae sa îmi lumineze calea.Un trup masculin bine definit la fel de dezbracat ca si mine lenevea printre asternuturi cu capul în perna.Ma apropi încercând sa îmi dau seama cine este si ma asez pe margine.

-Nu te mai misca,te rog.... ma implora vocea.

-Iti e rau?!

-Nu,ma simt doar ametit si nu ma pot ridica.

-Vrei o cafea?!

-Crezi ca esti în stare sa o faci?!

-Încerc...zic zâmbind.

-Ce amabila esti azi.

Cand se întoarce si îi vad fata ramân blocata pentru cateva secunde.

-Tu?Cum naiba ai ajuns aici?!...si ma ridic brusc din pat.

-Pai nu tu mai implorat sa ramân ca o nebuna ,cu lacrimi în ochi?!?!

Ridic o sprânceana si abandonezi dialogul,e clar ca nu îmi aminteam partea asta asa ca ma duc nedumerita spre aparat si dau drumul la cafea.Aveam nevoie de una foarte mare si extrem de tare ca sa ma trezesc si sa îmi dau seama ce facusem seara trecuta.

-Ana sigur esti bine?!...ma întreaba din nou Vlad asteptând raspunsul meu în timp ce isi trage pantaloni pe el.

-Sunt debusolata atâta tot,asteapta-ma afara pe terasa...Vorbim în timp ce ne savuram cafeaua...încerc sa îl linistesc eu vazând ca se agita pe langa mine dar preferam sa ma astepte.

Ma trage aproape de el strângându-ma în brate,ma saruta pe frunte afectuos si iesim amândoi pe terasa încercând sa ne revenim din crunta betie de aseara.Lumina ne izbeste din plin,eram ca doi vampiri atinsi de primele raze de soare dar ce ma nedumerea mai tare erau gesturile mult prea tandre ale lui Vlad...se întamplase ceva între noi?!...aceasta întrebare continua sa îmi tortureze mintea, având in vedere ca amandoi eram aproape goi cand m-am trezit.

Se aseaza pe scaun privindu-ma dragalas si îmi zâmbeste.Îi întorc zâmbetul indiferenta în timp ce asez canile pe masa.În urmatoarea secunda el ma prinde de mâna si ma trage în bratele lui.

-Vlad...s-a întamplat ceva?!...insist eu.

-Nu din cate stiu eu...îmi vorbeste el prin par aproape de ureche.