Fata de la cabana

Capitolul XXVI

Alex....

Aud soneria si încerc sa ma dezmeticesc,de ceva timp ma învart prin casa fara vreo directie.Nu asteptam pe nimeni asa ca ma îndrept spre usa curios.

-Buna iubitule...îmi spune Sofia care statea în fata usii mele sprijinita cu mâna de perete.

Pentru un moment ramân fara cuvinte,credeam ca stabilisem sa ma duc eu sa o iau cand am chef dar mereu era plina de surprize.

-Nu ma inviti înauntru?!

Ma dau la oparte si îi fac semn cu mâna sa intre printr-o plecaciune,la fel ca un valet care pofteste oaspeti în casa stapanului.
Trece pe langa mine si îmi aseaza fugitiv un sarut pe buze.

-Am adus ceva de mâncare...zice fluturând punga ce o avea în mana si pe care eu nici macar nu o observasem.

-Perfect...spun si ma grabesc sa îi iau geaca de piele si casca din mâna.

Ne asezam pe canapea iar ea începe sa desfaca pachetul.

-Am trecut pe la Hambar si ti-am luat ce îti place tie...zâmbeste si îmi da un alt sarut pe obraz.

Mereu stateam si ma gândeam de ce nu pot sa o iubesc...era atât de frumoasa,dulce si avea destul de multe lucruri în comun.Ea chiar ma iubea,se vedea în felul cum se comporta cu mine iar eu eram un badaran cu ea mai tot timpul...
Se ridica si i-a doua farfuri si doua tacâmuri din dulap asezându-le pe masa ,apoi scoate burgarii si îi pune frumos pe acestea alaturi de cartofii spiralati.

-Daca tot nu îti place mâncarea traditionala asta nu înseamna ca nu putem avea o masa festiva si cu hamburgeri...râde ea.

Îi zâmbesc si ma îndrept spre frigider aducându-mi aminte de sticla de vin pusa la rece.Cand pun mâna pe ea îmi vine în gand discutia avuta cu Vlad,încerc sa mi-o alung din cap scuturându-l usor,nu îsi aveau rostul aceste gânduri...Iau cele doua pahare din tava de pe blatul de bucatarie si ma îndrept spre Sofia care tot încerca sa faca masuta mea de sufragerie sa arate ca una de sarbatori.

-Sper ca nu te superi ca am aprins lumânarea asta...mi se pare romantic asa....si îmi face cu ochiul.

-Vin?!...întreb eu ridicând sticla ca sa deviez discutia de la subiectul romantism.

-Bineînteles,doar e Ajunul Craciunului sau ce a mai ramas din el...râde un pic prea fortat batând apropo ca trebuia sa fie de mult aici.

Mancam în liniste iar ea ma privea la fiecare înghititura.
Dupa masa ne-a aprins în discutii despre motoare si concursuri,cu ocazia asta anuntându-ma ca va concura la cel de dupa Anul Nou.O încurajez verbal si sper sa îi fiu alaturi sa o sustin din culise.Era buna la ceea ce facea si stapânea foarte bine Honda pe care o conducea.
La Tv rula un film romantic de Craciun asa ca îmi propun în minte sa fiu si eu mai dragut în seara asta, ridicând paharul ei de pe masa,il înmânez si îl ciocneste usor de al meu.

-Pentru noi iubitule...spune repede ea.

-Pentru noi...zic cu jumatate de gura.

Nu apuc sa iau o înghititura ca se arunca la fel ca o felina în bratele mele si îmi astupa gura cu un sarut pasional.
Îmi ridic privirea spre ceasul din perete.Doua ore pâna la miezul noptii,nu stiu când trecuse aceasta seara si ea se abtinuse eroic,de obicei începeam partida se sex de cum intra pe usa.
Închid ochii si ma las purtat de îndemnul din pantalon însa anumite imagini nu vroiau sa îmi dea pace.
Parca înca simteam mirosul de muschi al padurii verzi dimineata si o vedeam în rochia vaporoasa cum vopsea balustrada terasei admirându-i bikini din dantela alba atunci când vântul îi flutura materialul în favoarea mea.Un fior îmi strabate întreg corpul si parca o simt pe pielea mea,îi simt mirosul unic în nari si gustul buzelor în gura.
Nu ma mai pot abtine si ma înfruct mai mult din gura ce mi-o astupa pe a mea însa gustul ei se dilueaza,atunci îmi dau seama ca nu este ea cea care ma saruta acum,nu este ea întradevar lânga mine iar gândul asta ma distruge...m-a distrus întotdeauna si m-a macinat înca de când am plecat din locul acela.
O desprind destul de brutal pe Sofia de mine tinând-o strâns de umeri,o privesc si nu vad nimic la ea ce as putea sa iubesc vreodata...nici acum si nici pe viitor...merita ceva mai bun si nu eu sunt acela.

-Trebuie sa plec...îi spun scurt si ma reped la geaca din cuier.

Iau cheile motorului de pe masa si cobor treptele cu repeziciune.Cand ajung,dau prelata la o parte de pe motocicleta si pornesc motorul ambalându-l zgomotos.Îmi îndesc casca pe cap dar nu înainte de a ridica ochii spre fereastra apartamentului meu unde o vad pe Sofia cum ma priveste nedumerita.Da nu ma interesa,nu aveam nici o remuscare ca o las,nu simteam nimic din ceea ce am simtit când am lasat-o în urma pe Ana.

Ningea ca în povesti si îmi era destul de greu sa ma orientez prin pâcla deasa de fulgi dar stiam unde ma duce inima,ma rugam doar sa apuc sa ajung la poalele muntilor în mica cabana de pe colina unde ma astepta iubirea vietii mele.Stiam asta...acum stiam asta cu adevarat si aveam de gand sa nu o mai las singura niciodata.Era a mea si nu îmi ramânea decât sa sper ca si ea simte acelas lucru,altfel voi ramâne doar cu dezamagirea.