Fata de la cabana

Capitolul XVII

Alex...

Explodam de nervi,totul fusese un esec,nu stiu de ce dracu am acceptat sa vin aici.Dupa ce Ana m-a ignorat total facându-ma gelos cu asa zisul ei prieten sau iubit ce îi era ,am mai avut-o si pe Sandra pe cap într-o stare de euforie totala.
Tineam pumnii atat de stransi de îmi intrase unghiile în carne în timp ce paseam alert si apasat pe scarile din lemn.

-Alex stai,asteapta-ma...striga Sandra cat o tineau plamânii,dar nu vroiam sa îi mai vad fata.

Eram hotarat sa ma car de aici chiar în aceasta clipa,daca ceilalti vroiau sa vina bine,daca nu era strict treaba lor.Sunt satul pâna peste cap de situatia asta.Simt cum ceva înauntrul meu se darâma...
Cel mai tare ma înfuriat ca desi îi marturisesc ca sunt îndragostit nebuneste de ea ...o durea undeva, îmi aruncase doar cateva reprosuri fara rost.Ba mai mult,ma ignoră si sare în bratele altuia,asa se întampla când îti oferi sufletul pe tava oricui.

-Blestemata sa fie ziua în care te-am cunoscut Ana...zic ca pentru mine si intru în cabana trântind usa în urma mea.

Ma prabusesc pe pat pentru câteva secunde,aveam nevoie de un ragaz sa îmi limpezesc capul ametit din cauza alcoolului si adorm fara sa îmi dau seama...

-Buna iubitule...îmi spune vocea din dreapta mea în timp ce ma mângâie pe frunte cu degetele rasfirate.

Încerc sa deschid pleoapele grele si lumina din încapere ma izbeste din plin.O vad ca prin ceata dar când îmi dau seama ca este Sandra sar din pat ca ars.

-Ai dormit bine îngeras?! ma întreaba cu un rânjet satisfacut pe fata tragând bucata de material alb ca sa îsi copere sânii pe jumatate.

Imi dau seama ca sunt gol pusca si trag repede cearsaful de pe pat sa îmi acopar partile intime de parca ea nu le -ar fi vazut niciodata.Ma rasucesc pe calcâie si pornesc spre baie fara sa îi mai raspund.Aveam nevoie de un dus rece ca sa ma trezesc si sa  îmi mai treaca mahmureala.
În fata oglinzii îmi privesc chipul ravasit si ma întreb ce dracu am mai facut iar.
Gandul îmi zboara la Ana,poate avea dreptate ,eram un nemernic,de fiecare data Sandra facea în asa fel încat ma tragea în asternutul ei, ce pretentii ar fi trebuit sa am de la ea?! Sa ma iubeasca dupa patru zile,sa sara în bratele mele dupa ce m-a vazut de atâtea ori calare pe fosta mea iubita sau sa îmi marturiseasca dragostea dupa ce eu înca ma afisez cu Sandra peste tot?!Trebuie sa închei acest capitol mai întai de toate si pe urma sa o iau de la capat.

Intru în dus si las apa rece sa curga peste mine învaluindu-ma ca un vânt rece...în sfârsit s-a terminat,plec de aici si sper ca Sandra sa îmi dea pace ca sa îmi pot vedea de viata mea.
Ana îmi inunda privirea mintii si cu ochii închisi retraiesc fiecare moment frumos,sentimentele ce ma izbesc îmi fac pielea sa reactioneze si inima sa îmi bata cu putere.

-Esti gata...Trebuie sa predam cabana în cateva momente.

Vocea ma scoate din gândurile în care ma adâncisem.

-Ies imediat...îi raspund lui Andrei,cu gândul ca Ana va fi cea care ma va întampina la iesire ca sa i-a cheile.

Cu totii erau în fata cabanei gata de plecare,dar nici urma de ea.Imi ridic privirea si o vad în tandreturi cu noul iubit,idiotul o tinea în brate...eu ar fi trebuit sa fiu în locul lui,ma gândesc în sinea mea si o gelozie apasatoare ma cuprinde.
Îmi ridic geanta de jos si pornesc pe scari în sus.Eram izbit de un sentiment de furie si vina,aveam lacrimi în ochi si nu vroiam sa ma vada nimeni ca sufar ,mai ales Sandra.Nu o sa îi dau niciodata satisfactia asta pentru ca si ea observase nelinistea mea atunci când i-am vazut pe cei doi.
Ajuns la capatul scarilor,mai privesc o data cabana unde traisem cele mai intense clipe.Mi-as fi dorit sa o mai vad o data mai de aproape dar nu mai ramasese decât el pe terasa asa ca trag tare aer în piept si îmi vad de drum.
O parte din mine o sa ramâna mereu aici cu gândul la fata de la cabana care mi-a dat lumea peste cap.
Un singur gand mai aveam acum,sa ajung în apartamentul meu si sa îmi fac ordine în viitor.

-Iubire mergi cu mine nu?!Te conduc pana acasa...Poate...mi se adreseaza Sandra cand vede ca ma îndrept spre masina lui Andrei.

-S-a terminat Sandra,ma întorc acasa singur si asa voi ramâne...ADIO...îi spun raspicat înainte sa închid portiera.

Se uita la mine de para înca nu ar fi înteles partea cu 'noi doi nu mai suntem împreuna'.Apoi se întoarce nervoasa,se urca în Coper-ul ei rosu si porneste cu demaraj lasând praful sa se ridica în urma sa.

-Ai suparat-o tare de data asta...râde Andrei.

-Putin îmi mai pasa...poate o sa învete ca nu totul este asa cum vrea ea...raspun absent cu privirea pierduta pe geam.

-Ce ai de gând sa faci?!

-Nimic...

-Nu la Sandra ma refer.

Întorc privire spre Andrei,stiu despre cine vorbeste dar sunt destul de confuz în momentul asta si nu am de gând sa mai reactionez în nici un fel.

-Putem sa plecam,toata lumea e gata?!...De ce a plecat Sandra fara sa ne astepte?zice Anda în timp ce se aseaza confortabil în scaunul din fata.

-Nu te uita la mine...se scuza Andrei iar eu dau din umeri prefacându-ma ca habar nu am.

Începuse sa ploua,parca si vremea era la fel de trista ca si mine.Îmi sprijin fruntea de geamul aburit,abea asteptam sa se termine totul,sa ajung în confortul caminului meu si sa îmi limpezesc capul plin de atâtea gânduri dar ceva ma opreste si deschid portiera.