Fata de la cabana

Capitolul XXVII

Simt cum îmi tresare inima cu fiecare pas.Urc încet cele câteva trepte ce duc spre intrare.Am avut voita sa ciocăn dar nu am mai facut-o, ceva ma tragea înauntru ca
  o sfoara invizibila asa ca deschid usa încet si pasesc.
Mirosul ei de parfum ma izbeste înca de la intrare,o caut cu privirea dar nu o zaresc nicaieri.În încapere era cald iar jarul lemnelor înca mocneau în semineu.Aprind lumina si vad patul nederanjat,asta ma convins si mai tare ca era plecata si probabil altcineva avea grija de cabana în lipsa ei.Era totus miezul noptii si trecusem pe la petrecerea din hotel si nu o vazusem nici printre membri personalului si nici printre invitati.Nu gasisem pe nimeni cunoscut sa întreb de Ana mea.
Asta daca nu cumva îsi petrece Ajunul în bratele altcuiva departe de aici.
Refuzam sa cred ca am ajuns prea tarziu,de întors în oras nu ma mai pot întoarce pe furtuna de zapada care se stârnise afara asa ca am de gând sa ramân aici peste noapte si sa ma înec în amintiri...nu cred ca cineva se va supara.

Întețesc focul aruncând niste lemne peste jaratic,acestea începe sa trosneasca cuprinse de scântei,ma asez pe bucata de blana din fata semineului si ma cufund în gânduri privind dansul flacarilor.

.....

Am încercat sa dau de el dar fara rezultat,l-am sunat pe Andrei dar nu mi-a raspuns...cum naibi sa îmi raspunda în Ajunul Craciunului când toata lumea se distreaza.

Ma resemnez si sa ma întorc la cabana poate ca Vlad nu s-a culcat si înca ma asteaota si oricum mâine este Craciunul si tare curioasa sunt sa vad ce îmi va lasa mosul sub brad.Trag geaca pe mine si bocanci în picioare si ma grabesc spre scarile ce duc în josul padurii.Începuse sa niga cumplit de tare,abea daca mai vedeam sa pasesc,asa ca grabesc pasul.Vàntul ma batea din toate directiile.
Fara sa vreau cand ajung jos îmi întorc privirea spre cabana mea si zaresc lumina aprinsa.

-Ce naiba...parca am stins-o...
zic cu voce tare si urc din nou scarile hotarâta sa ma asigur ca de data asta nu mai uit nimic.

Usa era deschisa,se pare ca uitasem sa o încui îi graba mea.Îmi scutur bocanci de zapada si ma îndrept direct spre întrerupator.
Uit sa mai respir când vad chipul din fata mea.Mirosul lui îmi umple narile iar inima îmi sparge pieptul.Nu cred ca bausem în asa hal încât sa îmi închipui fantasme.
Scutur din cap vrând sa vad daca dispare.

-Ciupeste-ma...îi spun.

Dar el se îndreapta spre mine si ma cuprinde în brate.

-Nu vrei mai bine sa te sarut?!

Nu apuca sa termine si îi iau cu asalt gura pacatoasa gustândui fiecare particica.Simteam un dor amestecat cu disperare si dragoste cum îmi asalta pieptul.

Ma ridica în brate si îmi încolacesc picioarele în jurul mijlocului lui culcându-mi capul pe umarul sau.

-Sa nu îmi mai dai drumul niciodata...îi spun soptit la ureche iar el ma strange mai tare.

-Niciodata...sopteste si el ca o promisiune.

Trupurile noastre urlau de dorinta si frematau de dor,arunc cu repeziciune geaca de pe mine si ramân în salopeta de lâna.Se amuza copios când o vede dar suav vine si îmi deschide fermuarul tragând-o în jos.Ramân în lenjeria rosie cu motive de Craciun.

-Dar esti pregatita nu gluma...râde zgomotos strângându-ma si mai tare la pieptul lui.

-Doar îl asteptam pe Mos Craciun.

-Uite ca a ajuns si la tine...îmi spune în soapta si simt cum mi se zbârleste pielea.

Încetăm sa mai vorbim,îl rasucesc si îl arunc pe pat,ma urc în bratele lui si încerc sa îi fac hainele sa dispara în timp ce îi framânt buzele între ale mele.Era atât de dulce si gustos...avea acelas gust delicios de care îmi fusese atâ de dor.
Cu sarutari presarate pe pielea încinsa coboara încet pe gât si tot mai jos.Îmi înconjoar sfârcul întarit cu limba în mici cerculete apoi îl musca usor cu dinti.
Îmi arcuiesc spatele si gem profund.... îl doresc cât mai adânc în mine.Baiatul asta îmi stârnea atâtea senzati la un loc de simteam ca explodez ca un fic de artificii.

Am facut dragoste ca doi nebuni întraga noapte de parca am fi vrut sa recuperam tot timpul pierdut iar dimineața ne-a prins tot îmbrațișați dar la un moment dat probabil ca am adormit.

Telefonul suna si încerc sa bâjbâi prin întuneric,cand draperiile erau trase în învapere era aproape bezna.

-Frumoasa din padurea adormina chiar nu vrei sa te mai trezesti?!...se aude vocea lui Vlad...Este 12:00 ceasul,te asteptam la masa,ai dormit destul.

Sar ca arsa de îl speri si pe Alex,acesta se uita buimac la mine.

-Ce s-a întâmplat?!...ma întreaba nedumerit.

-Nimic,e doar Craciunul?!...zic încercând sa ma ridic din pat dar el ma trage înapoi.

-Atunci hai sa îti iei cadoul.

Îmi umple gura cu savoarea buzelor lui si o luam de la capat pentru scurt timp.Sexul de dimineata era cel mai bun.

Dupa jumatate de ora eram sub dus amâmdoi,nu mai aveam nevoie de nici un make-up,eram atât de îmbujorata iar buzele mele rosi si umflate aratau ca proaspat date cu ruj.

Cand reusesc sa ma îmbrac pentru ca Alex nu vroia deloc sa îmi dea pace aud telefonul din nou sunând.

'Daca nu vi acum cu siguranta nu vei mai gasi nimic...Sebastian e tare înfometat'

Îmi scrie Vlad.

Îmi iau geaca si pornesc spre usa,ma întorc când nu îi mai simt prezenta în spatele meu.

-Ce faci?!întreb când vad ca se aseaza pe scaun la mini bar.

-Te astept.Nu a fost un vis...nu voi mai pleca...Cand te vei întoarce tot aici o sa ma gasești,zice vazându-mi fata crispata.

Ma întorc înapoi si îl trag de mâna.

-Tu vi cu mine,trebuie sa te prezint familiei,doar esti iubitul meu de azi.

Da aprobator din cap zâmbind larg,îsi petrece bratul dupa gâtul meu si pornim amândoi spre locul de unde totul a început.