Fata de la cabana

Capitolul XVI

Dupa ce am revenit cu picioarele pe pamânt si i-am spus lui Vlad ce îmi amintisem,el a continuat sa povestească.

-Cand am venit dupa tine îti stergeai de zor lacrimile.Mi-ai spus ca vrei sa pleci imediat dar ti-am zis ca nu merita sa îti strici seara pentru un idiot ca el,atunci ai decis sa ramai si am jucat toata noaptea un joc de-a soarecele si pisica în patru.. zâmbeste.
Dupa toate fazele in care Sandra încerca sa te faca geloasa iar tu îl faceai gelos pe el cu mine, sticlele de bere si shot-uri pe care le dadeai pe gat de parca nu te mai satura Dumnezeu,am hotarât ca trebuie sa încheiem aceasta minunata seara,aveam o presimtire ca se va întampla ceva urat pana la urma.
În alta ordine de idei nici eu nu eram într-o stare prea buna dupa ce m-ai obligat sa beau cu tine...nu vroiam sa te vad trista asa ca ti-am facut pe plac...se scuza el dând vina pe mine pentru placerile lui ascunse...
Cand te înduplecasem sa o întindem de acolo mi-ai cerut un ultim dans auzind melodia ta preferata.La un moment dat s-a îngrosat gluma, Sandra a venit dupa mine si tie nu ti-a placut ideea ...se opreste pentru a se mai amuza putin...Ai inceput sa scoti ghearele ca o pisica salbatica si nu o vedeam prea bine pe bruneta în situatia asta.

Iar mie imi apare în mine imaginea momentului.

Dansam cu Vlad cand o vad pe Sandra ca se apropie agresiv de noi si ma da la oparte.

-Esti nebuna,chiar ai tupeu sa vi aici si sa sari pe iubitul meu...îi strig eu acoperind muzica.

Ea se face ca nu ma aude si se apropie si mai mult de el în ritm de dans.Vlad ramasese pe loc fara sa se mai miste ridicând mâinile în sus si privindu-ma crispat.Ma apropi de ea si o trag tare de brat,se întoarce brusc si ma împinge.Alex care aparuse în spatele meu de nicaieri ma prinde în brate si ma trage dupa el.

-Tu vi cu mine...îmi spune la ureche.

Ma zbat din toate încheieturile sa ma pot desprinde din stramsoarea lui.Dupa ce toata seara o lasase pe Sandra sa se frece de el si s-au sarutat în fata mea fara nici o jena,avea pretentia sa pic în bratele lui si sa ma deschid ca o floare.
În acel moment a întervenit Sebastian care l-a prins pe Alex de umar strângându-l ca o menghina.

-Ce se întampla aici?!

-Pai...se fâstaceste Alex...nu e treaba ta.

Îl vad pe Sebastian cum se înroseste la fata de nervi iar glasul îi suna amenintator.

-Da-i drumul ei si daca tu si gasca ta nu va potoliti mai bine plecati.

Fara sa mai stea pe gânduri ma elibereaza iar eu fug în bratele lui Vlad dar nu înainte de ai da un brânci Sandrei care cade dezechilibrata în nisip.Îi acopar gura cu un sarut sub privirile şocate ale tuturor .Pana si Sebastian ramasese debusolat chiar daca ne stia jocul.

Îmi frec fruntea cu un zâmbet larg pe buze.Vlad se uita la mine amuzat.

-Ti-ai mai adus aminte câte ceva?!

-Da...am facut-o lata.

-Cam da.

-Cel putin a meritat...zic eu absenta.

-Asta nu stiu...doar tu îmi poti spune.

Ma ridic de la masa si ma sprijin de balustrada terasei cu privirea pierduta spre cabana.As fi vrut sa îl mai vad înca acolo stând la masa sau jucând darts cu ceilalti însa timpul trecuse mult prea repede....plecase.
Ce era mai grav...ca plecarea lui îmi lasase un gol în stomac.Desi nu as mai fi vrut sa mai dau ochii cu el dupa toate acele întamplari inima îmi zicea altceva.
Vlad vine lânga mine si îsi pune palmele pe umeri mei.

-Ana...daca Alex te vrea cu adevarat se va întoarece indiferent de ce s-a întamplat.

Ma întorc si îi dau aprobator din cap,apoi îl sarut pe obraz.

-Multumesc.

-Nu ai pentru ce,de aceea sunt prietenii si acum fa un dus repejor ca trebuie sa mergem la treaba,cu siguranta îl vom gasi în crize de isterie pe Sebastian.

Zambesc si îmi imaginez fata lui si tot ce va urma sa ne spuna dupa nebunia de aseara si nu pentru ce am facut ci pentru faptul ca l-am lasat sa se descurce singur cu atâta lume.

......

Cerul se întunecase,statea sa ploua iar eu nu puteam sa ies din starea proasta pe care o aveam.Afisasem toata ziua un zâmbet  fals pe fata de ma durea si maxilarul,însa când m-am întors în camera mea m-a bufnit plansul.Nu vroiam sa plang dar nici nu ma puteam abtine.Ies grabita din cabana si cobor scarile ce duceau spre locul unde cu o seara înainte o dadusem în bara.
Ajung pe plaja si ma descalt cufundându-mi talpile în nisipul moale si cald.Picaturi de ploaie începuse sa îmi spele lacrimile,priveam cerul si îmi doream sa toarne cu galeata,poate asa îmi va spala si durerea din suflet...sau creierul si mi-l va alunga din cap.
Nu ma gandisem niciodata ca ma voi mai îndragosti,dar se pare ca o facusem,altfel nu îmi explicam pustiul ce ma apasa în urma plecarii lui.
Cateva lemne ramasese înca nearse...
Nu am apucat nici macar sa vad focul de tabara...ma gandesc eu...Unde mi-o fi fost capul aseara?!

Ma asez pe busteanul unde ar fi trebuit sa stau si sa cânt fericita alaturi de ceilalti ...priveam apa ce împinsa de vânt se spargea la mal în valuri mici si înspumate când cineva îmi acopera ochii cu palmele.