Așteptând Apusul

Capitolul 1

- Compania are nevoie de noi planuri care să aducă profit în legătură cu noile implementări și, bineînțeles, pentru că vrem să ne creștem calitatea, explică domnul Wagner gesticulând din mâini. Propun să țintim spre noi țărmuri. Până la urmă, acesta este singurul mod în care ne putem extinde.

- Asta dacă nu ne este îngrădit universul de așteptare....

- Ce vreți să spuneți, domnule Brown, întreabă Wagner jignit.

- Ce vreau să spun este că fără aprobarea domnului Walker nu putem avansa în acțiuni, răspunde Brown, acesta aprinzându-și o țigară, fumând-o în apropierea unui geam. Cred că trebuie să mergem în continuare pe temeliile bătute de domnul Walker.

- Scuzați-mă că intervin, dar aceste temelii încep să se desprindă. Noi trebuie acum să refacem totul fiindcă se vede din avion că situația firmei este una precară...

- Răbdare, domnișoară White. Timpul le va rezolva pe toate, veți vedea. Iar când piesele de puzzle vor fi puse la locul lor, atunci va veni momentul nostru, însă până atunci...

- Propun să îi prezentăm domnului Walker situația așa cum este. Ideea sa de a construi roboți cu atribute caracteristice unor persoane decedate nu este în concordanță cu dorințele publicului. Oamenii vor să vadă un robot sofisticat. Ceva cu abilități inimaginabile. Ori ne mulăm după cererile cumpărătorilor, ori firma cade, rostește doamna Evans răspicat.

- Înțeleg ce vreți să spuneți, însă cum vom putea să producem un mecanism sofisticat în condițiile în care nu avem nici măcar unul care să imite prototipul uman, răspunde Brown contemplativ. Savanții noștrii lucrează din greu. Nu le putem împiedica munca impunându-le ceva nou. Credeți-mă, domnul Walker știe exact ce face. Nu ar fi pornit acest proiect dacă nu avea niște principii solide. Acum, vă rog să mă scuzați, dar trebuie să mă retrag. Domnilor, doamnă Evans, domnișoară White, spune acesta și se îndreaptă spre ușă pentru a ieși când domnul Smith, un bărbat trecut demult de vârsta tinereții, îl împiedică.

- Aș dori să vă comunic ceva, îi șoptește acesta discret.

- Bineînțeles, după ședință voi fii în biroul dumneavoastră.

- Aș dori, dacă se poate, să fie o conversație cât se poate de privată deoarece îl vizează pe domnul Walker.

- Cum doriți. Domnule Smith.

- Domnule Brown.

***

Domnul Brown deschide ușa biroului domnului Walker. În ciuda firii sale diplomatice, Arthur Brown, încă simte o reținere în fața marelui deținător al firmei Walker. O tragere de inimă ce-l apasă mereu, îl încearcă și de această dată.

- Domnule Walker.

- Domnule Brown. Chiar te așteptam. Cum merge cu finanțarea tranzacțiilor? Te rog să mă pui la curent cu plata ultimelor importări.

- V-am trimis un mail atașat cu toate detaliile specificate.

- Eficient ca întotdeauna. Acum, spune-mi, ce te aduce la mine.

- O chestiune destul de delicată. Legat de proiectul pe care îl finanțați. Specialiștii muncesc din greu, iar rezultatele nu întârzie să apară, însă recent am susținut o ședință în care s-a decis că proiectul nu va satisface publicul. Doamna Evans propune un prototip robotic capabil să efectueze acțiuni nemaiîntâlnite susținând că un astfel de mecanism va surpinde, cu siguranță, prin complexitatea sa.

Domnul Walker nu simte nevoia de a răspunde. Îl privește în ochi pe Brown, încruntându-și privirea. Nu se aștepta la o astfel de remarcă din partea lui Brown, omul său de încredere care obișnuia să-l susțină în toate acțiunile sale. Își adună gândurile și reușește mai apoi să răspundă.

- Proiectul acesta, domnule Brown, este mai mult decât un proiect profesional. Este unul personal, iar tu știi bine asta, răspunde Walker indignat și se ridică de pe scaun.

- Bineînțeles că știu asta. De aceea am și adus argumente în favoarea cauzei dumneavoastră.

- Prea bine. Proiectul va continua cu structura impusă de mine inițial. Nicio abatere. Mă aștept că finalizarea să aibă loc la momentul precizat.

- Cum ați comandat, domnule Walker.

- Excelent. Acum te poți retrage și îi poți anunța pe ceilalți că resping orice schimbare propusă de ei.

Auzind acestea, domnul Brown se retrage, închizând ușa în urma sa și lăsându-l pe Walker singur cu propriile gânduri. Acesta privește pe fereastra din biroul său copleșit de idei năucitoare. În cele din urmă, scoate o fotografie din buzunarul sacoului și o privește preț de câteva clipe.

- În curând vom fii din nou împreună, mamă. Mai repede decât îți poți imagina. Îți promit, rostește el, iar o lacrimă îi alunecă pe obraz. O lacrimă încărcată cu atâta amar.

***

Dupa terminarea discuției cu domnul Walker, Brown se hotărî să treacă pe la biroul lui Smith pentru acea discuție privată de care îl anunțase. Nu avea de gând să-l trădeze în vreun mod pe Walker, însă avea nevoie de o reputație stabilă pentru a afla ce șoptesc gurile rele pe la spate.

- Ah, domnule Brown, nu mă așteptam să veniți atât de repede. Vă rog, făceți-vă comod.

- Domnule Smith. Am încercat să în timp util pentru a nu va face să mă așteptați prea mult.

- Prostii. Am tot timpul din lume. Exact ca și acum. Doriți un coniac sau un fum?

- Nu mulțumesc. Spuneați de chestiunea privată pe care trebuie să mi-o comunicați.

- Așa este. Un moment, spune și se ridică de la birou, căutând ceva anume intr-un sertar al unui dulap. După un timp, bătrânul domn Smith se întoarce cu o valiză în mână pe care o deschide chiar sub privirea lui Brown. Spre marea lui mirare, zeci de fiole aliniate umpleau spațiul încăpător al servietei.

- Uimitor, nu-i așa? întreabă Smith trecându-și limba peste buza superioară.

- Aș putea spune la fel, asta doar dacă aș ști ce anume sunt.

- Dă-mi voie să te introduc în generația viitorului, explică el optimist. Aceste fiole conțin monstre ADN a noilor noștrii roboți construiți în laborator.

- Vă referiți la cei din proiectul susținut de domnul Walker?

Un râs isteric îl cuprinde deodată pe domnul Smith, creând astfel confuzie în mintea lui Brown.

- Dragă domn Brown, cât de în urmă ești cu noutățile? Proiectul lui Walker este de domeniul trecutului. Împreună cu ceilalți secretari și savanții care lucrează la presupusul proiect ne-am înteles pentru crearea unor noi generații superioare, Meganoizii. Timp de 3 ani am pretins că lucrăm la învechita idee a lui Walker în timp ce preocuparea noastră se axa pe cu totul altceva.

- Și atunci, de ce ați ales să dezvăluiți public această idee sub formă de sugestie abia acum?

- Pentru că zarurile au fost deja aruncate. Acum totul este deja prea târziu pentru a mai da înapoi. Plănuim să plecăm din Europa cât mai repede cu putință. Monstrele sunt deja gata. Singurul lucru care ne mai lipsește este să începem asamblarea sistemelor. Pare nebunesc, dar este real. Visul nostru de aproape 5 ani acum este împlinit și asta datorită lui Walker....