LUKE

Bună, străine!

Ies din casă și observ surprinsă că nu este singură în mașină. Pentru o persoană care își urăște atât de mult fostul, nu înțeleg ce de ce sunt amândoi in aceeași mașină, și de ce mașina nu este în flăcări.
Încerc să îmi ascund uimirea, nu știu cât de mult imi reușește, deschid portiera si pășesc pe bancheta din spate. O salut pe Olivia, îl salut pe Mark și astept cuminte sa aflu unde mergem.
Dar nu înainte să îi scriu Oliviei un mesaj.

"Um, nu te supăra, ce naiba caută ăsta aici?"
Îmi răspunde înapoi
"E o poveste lungă, iti explic eu mâine, te rog încearcă să te comporți normal și să nu bați apropouri legate de trecut..."

Citesc si mă conformez. Îmi las telefonul jos și mă mut pe mijloc pentru a putea socializa cu ei. Încerc din răsputeri să nu fiu nesimțita cu Mark dar nu-mi iese. Îmi strecor capul lângă el și îl întreb:

- Hei Mark! Ce mai face Sarah?
Îl văd cum își schimbă expresia feței, uitându-se pe geam ca si cum nu eram acolo.
- Te-am întrebat ceva! Contiuni deranjată de faptul că ma ignoră.
- Ellie, te rog... Intervine Olivia privindu-mă în oglinda retrovizoare făcându-mi din ochi să o las baltă.

Mă conformez din nou. Las acest subiect baltă deși toți 3 știm că pentru puțin timp. 11 luni de relație, atât au avut, poate aveau mai mult dacă lui Mark nu i-ar fi plăcut atât de mult viața. În sensul în care a înșelat-o, a bătut-o și a rămas împreună cu Sarah lăsând-o pe Olivia în depresie. A plâns, și am plâns și eu. Și am plâns împreună luni de zile și am implorat-o sa nu-l ierte vreodată, pentru că știam că se va întoarce, mereu se întorc.

- Unde mergem? Întreb curioasă.
- Pe plajă, poate iți era dor. Îmi răspunde Olivia chicotind.
- Daa! Fii sigură că imi era.
- Lasă asta, cum ai rezolvat sa ieși?

Sincer? Habar n-am cum am rezolvat sa ies, pur si simplu am ajuns acasă, am făcut baie și am stat degeaba în carapacea mea. Când am plecat nu era nimeni acasă, îi voi trimite mai tarziu un mesaj tatei în care îi spun că întârzii și ca sunt acasă la Olivia, învățăm.

- I-am spus tatei că ies afară și am plecat.

Nu știu dacă m-a crezut, nici eu nu m-am crezut, dar nu puteam sa ma fac de ras în fața nenorocitului de Mark care parcă își înghițise limba tot drumul.

Ajungem pe plajă, ne urcăm pe niște pietre și începem să vorbim. Eu stăteam lângă Olivia iar ea stătea lângă Mark, normal.

- Tot singură și nefericită, Ellie? Mă întreabă Mark în timp ce își scoate o țigară din pachet, zâmbind arogant în colțul gurii.
- Tot bătăus și alcoolist? Îl contraatac privind cum îi dispare dintr-o dată zâmbetul ăla idiot.

Trebuia să recunosc, Mark era un băiat frumos. Avea părul șaten, mai sa îi intre in ochi, niște ochi verzi superbi, cum e iarba pe timpul verii, o înălțime de trebuia să mă ridic pe vârfuri ca sa îl privesc in ochi, și o doză de aroganță care te făcea să te îndrăgostești de el iremediabil.
Bine că acest lucru nu mi s-a întâmplat mie. Mark era al naibi de arătos, dar tot un nenorocit care mi-a distrus prietena și care nu mai avea niciun drept să o privească în ochi.

- Ooook, să ne calmăm. Intervine Olivia si brusc tensiunea dintre noi a fost tăiată cu cuțitul.
- Bine, dar tot un dobitoc e, și tot nu înțeleg ce mai cauți cu el. Îi spun vizibil nervoasă.
- Și tu tot o copilă proastă si imatură esti. Continua Mark călcând pe chiștocul de la țigară.
- Poate, dar măcar nu sunt tu!

Aveam multe de spus, mai multe decât poate Mark sa ducă, dar am fost intrerupti de soneria telefonului Oliviei.

- E cineva de la muncă, vă las un minut singuri, vă rog să nu vă omorâți între voi! Exclamă Olivia oftând, uitându-se cand la mine cand la el.

Nici că se putea mai bine, noaptea asta părea un eșec total, iar ca acest eșec să fie complet, mă sună tata. Fac cativa pași înapoi, mă îndepărtez de Mark care oricum stătea cu spatele la mine și răspund la telefon.

- Unde ești? Mă întreabă pe un ton ferm.

Idioata de mine, am uitat sa ii dau mesaj, acum trebuie să suport, nu am de ales.

- Sunt cu Olivia, facem un proiect pentru facultate. Îi răspund pe cel mai inocent ton posibil.
- La ce oră vii?
- Nu stiu tata, te anunț.

Și mi-a închis telefonul. Niciodată nu am avut o relație bună cu el. Pe dinafară părea cel mai iubitor părinte, dar eu știam cine e cu adevărat si ce ascunde acea mască.
Dau să mă întorc și o mașină parchează lângă noi. Între timp a terminat si Olivia, eu si ea ne-am reluat locurile iar Mark se îndrepta spre mașina neagră care tocmai a parcat lângă noi.
Am rămas mută.
Din ea a coborât un băiat înalt, blond cu ochii de un albastru ca oceanul, îmbrăcat într-o pereche de blugi negrii, un tricou de un albastru ca si ochii lui, cu o jachetă din piele neagră, și bineînțeles, cu aceeași doză de aroganță ca cea a lui Mark, doar că de un milion de ori mai mare.
Dă noroc cu Mark, o salută pe Olivia si se apropie de mine.

- Eu sunt Luke.