Sentimente Regăsite Volumul 2

Capitolul 7

Simt acest lucru şi mă opresc uitându-mă confuză la persoana care încă mă ţinea de braţ...Cum a ajuns aici?

Nu îmi vine să cred e chiar el...Părul brunet, dat într-o parte, ochi de ocean și înălțimea perfectă, fiind cu aproximativ două capuri mai mare decât mine.E îmbrăcat cu un tricou alb, blugi negrii și niște adidași tipic lui, iar în cealaltă mână avea o jachetă.Cred că și-a dat seama că mă holbez la el și începe să îmi zâmbească.

—Îmi pare rău că am fost așa nepoliticioasă, doar că nu îmi vine să cred că ești aici; zic eu fiind rușinată la maxim.
—Deci recunoști că te holbai la mine, nu mă supăr, știu că sunt frumos.
Mulțumesc de compliment; spune el dându-mi drumul la braț și zâmbind în continuare.
—Cum spui tu.Deci..., spun eu; dar sunt întreruptă de el.
—Nu mai bine mergem noi la o terasă să discutăm că avem multe de vorbit, nu e așa?; propune acesta și eu doar dau afirmativ din cap.

P.O.V autor

Josh o ia pe Meggie de mână și drumul e tăcut.Ea decide să nu mai zică nimic, doar să îl urmeze chiar dacă e târâtă de el.
—Știi că pot să merg și eu nu?, întreabă Meggie sarcastică, văzând că Josh grăbește pasul.
—Păi dacă îți dau drumul ne va lua vreo oră până ajungem la terasă...Drumul pentru mine fiind de cinci minute, spune Josh tachinând-o pe șatenă.

Meggie doar recurge la tăcere deoarece nu știe cum să îi întoarcă vorba și simte cum fața ei începe, să îi ardă.După câteva minute cei doi ajung la o terasă.Terasa este plină cu mese și scaune comfortabile.Pe fiecare masă se află câte un buchet multicolor cu flori.Meggie nu a mai fost la această terasă și i se pare foarte frumoasă.Josh merge în dreptul ei la o masă puțin mai departe cam cu vreo trei mese după intrare.

Josh ca un adevărat gentleman îi trage scaunul, iar Meggie se așează și chicotește.Chelnerița le aduce meniurile și pleacă.

—Îți e foame?Dacă vrei ceva doar spune-mi și nu te rușina sau ceva de genul...Oricum ți-am rămas dator, spune Josh zâmbind și răsfoind meniul, dar atenția lui e asupra lui Meggie.
—Stai liniștit.Nu sunt copil mic.Chiar ești foarte grijuliu..., spune Meggie pe un ton amuzant.
—Acu..., nici nu își termină bine cuvântul Josh deoarece chelnerița apare de nicăieri.
—Pot să vă iau comanda?, spune aceasta uitându-se la cei doi.
—O limonadă te rog..., spune Meggie.
—Două să fie, continuă Josh.Chelnerița se uită la el și îi zâmbește.Pleacă, dar îi atinge umărul încet cu mâna și se duce la altă masă.
—Se pare că ai o admiratoare cuceritorule, spune Meggie văzând cele întâmplate.
—Și tu te holbai la mine mai înainte.Mai puțin și ziceai "Oh, Josh sărută-mă odată", spune Josh pe o voce mai pițigăiată și subțire ultima propoziție.
—Recunosc că mă holbam...Eram surprinsă, dar eu nu am vocea așa!, spune Meggie puțin supărată și obrajii ei începând să se înroșească.

Josh doar se uită la șatenă în ochii ei și îi zâmbește.Meggie începe să se înroșească și mai tare.Ea vrea, să zică ceva, dar chelnerița aduce limonadele și le pune pe masă, nu înainte să îi facă cu ochiul la Josh.Meggie ia paharul și începe, să bea fără a se mai uita la Josh.Șatena își ridică privirea spre el și observă că nu are o față prea drăguță uitându-se în spatele ei...Mai exact în dreapta.

—S-a întâmplat ceva?Cine e în dreapta?Să mă uit și e..., spune Meggie vrând să își întoarcă capul spre locul în care Josh avea toată atenția.Nu ajunge nici să își miște capul puțin deoarece brunetul îi oprește capul punând ambele mâini pe fața ei.Meggie începe să se înroșească foarte tare.

—Ce crezi că faci?Doar trebuia să îmi zici!, spune șatena fiind foarte rușinată din vina posturii în care se află.Toată atenția terasei este asupra lor.

—Nu mai face așa doar ți-am pus mâinile pe fața ta fină...Uite atragi atenția, spune Josh zâmbind și luând încet mâinile de pe fața șatenei.

—Tu cumva vrei să mă fac să mă simt prost?Tu cumva flirtezi cu mine?, întreabă Meggie, ultima propoziție zicând mai mult pentru ea, dar Josh o aude și adaugă:

—Mhm.Poate..., Meggie se uită cu ochi mari la el, iar acesta îi face cu ochiul, făcând-o pe Meggie să se rușineze și mai tare.

Deodata se aude o bubuitură din dreptul lui Josh.Lângă el căzuse o tavă cu tacâmuri, iar cel responsabil de acest lucru este chelnerița care îi face ochi dulci.

P.O.V Meggie
Bruneta asta de când am ajuns numai pe aici orbitează...Înțeleg că e meseria ei, dar parcă stă prea mult pe lângă masa asta...Mai exact pe lângă Josh.După acest mic "accident" fix lângă picioarele lui Josh se află tava.Chelnerița doar oftează...Ce scamatorie.Josh se apleacă și chelnerița face la fel.Adună tacâmurile și eu mă holbez la cei doi.Mâinile brunetei îi tremură și la un moment dat îl prinde de mână...

Teatru ieftin, dar aș vrea să știu unde se va ajunge cu asta...Hmm?Îi dă un șervețel, devine interesant, dar totuși zici că nu se mai termină tacâmurile alea, stau de două minute acolo și eu deja mă cam plictisesc de teatrul brunetei.Până la urmă chelnerița se ridică cu tot cu tavă, iar Josh se pune înapoi pe scaun.Bruneta dă să plece, dar el o prinde de mână...Hmm?...Ce are de gând?

—Uite ce e.Nu te mai fofila pe aici prefăcându-te că ai treabă, deja devine enervant...Chiar și fără nerușinare te dai pe lângă mine și îmi faci avansuri de față cu iubita mea.Doar ia banii, amărâtul tău număr de telefon care l-ai scris pe un șervețel și lasă-mă în pace...Oricum am ochi doar pentru ea,spune Josh serios.

Mototolește șervețelul primit și îl pune în buzunarul de la pantalonii ei.Îi dă și banii, iar ea e roșie la față...Probabil furie...Se uită la mine...De fapt nu se uită.Vrea să mă omoare sau ceva de genul.Se uită prea diabolic și pleacă.Ok, cred că se va întâmpla ceva urât și nu vreau să fiu implicată.

—Nu te-a deranjat...Mă mir., spune și începe să chicotească.Nu înțeleg despre ce vorbește.
—Ce anume?, întreb simplu.
—Nu o să mai repet a doua oară.Iubita mea, răspunde Josh accentuănd ultimele două cuvinte...Ce naiba?Simt cum îmi arde fața.
—Iară mă tachinezi!Termină!, spun destul de nervoasă fără să mă uit în ochii lui.

Acesta începe să chicotească.Îmi ridic puțin capul să îl văd și chiar arată drăguț când face acest lucru...Are un chicot atât de colorat...Doamne la ce mă pot gând-...

P.O.V autor
Nici nu apucă Meggie să își termine șirul gândurilor că ceva foarte rece se simte pe pielea ei.Tocmai chelnerița probabil se împiedicase, iar băutura foarte rece a ajuns direct pe Meggie.Șatena se ridică instant la fel și Josh.

—Ești bine?Îți e frig?Îți dau jacheta mea dacă vrei, spune Josh destul de neliniștit, având acea jachetă în mână.Meggie gesticulează că e bine ca brunetul să se calmeze.El doar oftează.

Bruneta se ridică încet, nu înainte să facă câteva sunete că o doare.Ia tava de pe jos, se ridică și se uită la Meggie.
—Ohhh...Îmi pare atât de rău...Sunt așa o împiedicată...
Spune pe o voce subțire, dar probabil în sinea ei e foarte fericită de ce a făcut.
Josh vrea să spună ceva, dar Meggie îl oprește.

—Doar...Încetează...Încetează cu teatrul acesta de doi lei.Nu te prea pricepi... Părerea mea...Acest lucru l-ai făcut atât de intenționat...Acum mă scuzați mă duc până la baie, spune Meggie încercând pe un ton cât mai calm.

Meggie vine de la baie și merge spre ieșire, bruneta trece pe lângă ea, dar nu înainte să îi pună bețe în roate.Chelnerița trece foarte aproape de ea, iar piciorul îl pune ca piedică pentru șatenă.Meggie nefiind atentă, se împiedică, așteaptă contactul cu podeaua și să se facă de râs.În acele secunde se uită în dreapta și îl vede pe Max stând la o masă uitându-se la ea.

Contactul cu podeaua nu are loc deoarece a venit Josh la fix și a prins-o în brațe.Ea fiind în acest moment lipită la propriu de pieptul lui.