Sentimente Regăsite Volumul 2

Capitolul 11

P.O.V Max
Mă îndrept încet spre tufiș, nici bine nu ajung în dreptul lui că ceva negru țâșnește de acolo fix pe tricoul meu.Simt ceva cum mă împunge prin el, probabil făcându-mi câteva semne deoarece doare destul de tare.Pun mâna ușor spre locul în care s-a agățat probabil un animal.La contactul cu animalul simt o blană foarte moale, îl desprind ușor de pe mine și îl ridic în sus să văd ce "m-a atacat"...

Nu se poate!Cum a ieșit din casă?Nu conteaza, Tom(pisica lui Meggie, apare prin primul volum), tot timpul își găsește un loc din care să iasă.Am avut grijă de el atâta timp încât am uitat complet că el al lui Meggie, ar trebui să îl returnez.Oftez.

-Haide să te duc la stăpâna ta.Sper că nu a uitat de tine, spun spre pisică.Am început să vorbesc cu pisicile mai bine de atât nu se putea.

P.O.V Meggie
Deodată aud soneria de la intrare și rămân confuză, pe fața lui Josh se vede același lucru.

-Aștepți pe cineva?La ora asta?, întreabă cu o sprânceană ridicată și pe un ton calm.Eu dau dun cap semn că nu.
-Totuși mă duc să văd cine e.Așteaptă aici, spun în timp ce mă ridic și merg spre ușă.

O deschid și spre mirarea mea nu e nimeni, ei bine asta e ciudat.Mă uit în stânga și în dreapta, dar nu văd cine știe ce.Deodată simt ceva că mă gidilă pe un picior.Tresar și mă dau un pas în spate.Mă uit jos și văd o minge pufoasă și neagră.Mai mare decât mi-o aminteam eu...Îl iau în brațe.

-Te-a îngrijit foarte bine din câte pot să observ..., spun în timp ce merg înapoi la Josh.Acesta se uită la mine confuz.

P.O.V Max
Și-a adus aminte...Asta este bine.Efectiv stau după un tufiș.Ar trebui să merg si eu în casă.Ajung în casă închid ușa și în cap îmi vin imaginile cu ea fericită alături de un derbedeu.Asta mă enervează...Puțin...Puțin mai tare...Poate cam prea tare...Dau pe jos cu ce îmi pică la mână.La un moment dat am o ramă cu o poză în mână.Mă opresc și analizez poza.Deodată toți nervii mei dispar...Probabil pentru că în această poză eram fericit alături de Meggie...Totuși știam că am ascuns toate pozele cu ea.

-Sunt acasă!, vocea stridentă și pițigăiată mă scoate din gânduri.La auzul acestor cuvinte aproape că scap poza, dar o prind repede.În acest moment sunt în sufragerie și stau cu spatele spre ușa de la intrare.
-O vai a venit tornada pe aici!Cred că am nimerit într-un moment puțin prost, haide să te fac să nu te mai simți așa, ce zici?, continuă ea.O aud cum se apropie de mine, nu e bine deloc.
-Nici să nu îndrăznești să mă atingi!, spun eu foarte nervors ca un actor înnăscut ce sunt.Pașii se opresc asta e bine.
-De ce tot timpul ești așa de distant?În fine...Oricum am o surpriză pentru tine, aș fi vrut să îți zic azi, dar o las pe altă zi, spune ea pe o voce care mă irită, dar nu mă întorc.Pașii ei se aud semn că se îndreaptă spre scări și urcă.Pfu..Am scăpat pentru moment...

Auzi sunt distant...Cât tupeu pe ea!Orice surpriză de la ea aproape că îmi dă infarct...Mai bine zis mă face să regret fiecare zi din viata mea...Nu de parcă acum nu o fac sau ceva de genul.Totul este atât de încurcat.Pun poza într-un sertar și o ascund cu diferite lucruri.

Mă întorc spre sufragerie...Chiar este destul de dezordine...Poate puțin cam multă.Cam ca în viața mea în acest moment, nu stiu cum voi ieși din chestia asta curat.

***

P.O.V Autor
Este o dimineață destul de înorată, dar cu un vânt ușor cald.Max iasă pe terasa din spatele casei, să bea din cafea.Nici bine nu ajunge că se uită în stânga și mai puțin se îneacă cu cafeaua pe care o sorbit-o acum câteva secunde.Se întoarce pe călcâie să nu fie văzut, dar prea târziu.

-Bună dimineața și ție!, strigă Meggie și se uită la el zâmbind, după care ia o gură de ceai.
-Oh, Meggie nici nu te-am..vă.., Max nici nu își termină bine propoziția deoarece o voce dinăuntrul casei lui îl oprește.

-Dragule?Unde ai dispărut?, întreabă o voce feminină.La auzul acestor cuvinte Max se schimbă la față, fiind puțin iritat.Meggie doar îl analizează.
-Vin imediat!, îi răspunde el încercând să nu se enerveze sau să spargă ceva.

"Hmm..Cam ciudat te comporți tu astăzi, Max.Am auzit perfect și vocea aia și pare de femeie, nu cred că e mama lui, el a fost crescut de bunici...Oare se comportă așa că sunt eu aici?Dacă ar fi asta, face teatru foarte bine...Foarte interesant", își zice șatena în gând în timp ce îl analizeaza și soarbe din ceaiul fierbinte.

Pe cealaltă parte Max încearcă să fie calm cu iubita lui chiar dacă mai puțin îi venea să arunce ceva după ea.Acesta mai ia o gură de cafea și se așează pe un scaun, uitându-se la Meggie.Ea doar îi face cu mâna și el îi întoarce gestul.

Liniștea se așterne între cei doi vecini, doar vântul făcea zgomot cu frunzele din copaci și uneori păsările mai ciripeau pe fundal.După câteva minute liniștea este spulberată și lui Max i se schimbă fața în una ușor nervoasă.

-Ai spus că vii!Când vii?După 100 de ani sau mai mult?Haide odată!, spune ''draga" lui iubită puțin mai tare și nervoasă.
-Dragă!Nu mai țipa atât de tare!Acum vin!, spune Max încercând să fie calm și se ridică de pe scaun.Înainte să intre în casă îi aruncă o privire lui Meggie.
-La revedere, vecina mea!, spune el.
-La revedere, și ție vecinule!, îi răspunde Meggie la salut.Cu astea fiind spuse Max intră în casă.

"Foarte interesant comportamentul de astăzi, Max.Nu cred că face teatru, și dacă face nu o să iasă cu bine din asta.Sunt destul de curioasă de zilele care urmează.", își zice Meggie în gând și intră și ea în casă.