Sentimente Regăsite Volumul 2

Capitolul 10

P.O.V Autor

Meggie deschide ușa și este foarte surprinsă de cine este în fața ei.O pereche de doi ochi albaștri destul de cunoscută ei, păr șaten și zâmbetul perfect care tot timpul o copleșea pe Meggie când era pe holul liceului și îl vedea.

-D-D-D-Dean!Ce te aduce pe aici?, spune șatena bâlbâindu-se că tocmai el a bătut la ușă la această oră.Meggie este ușor speriată și se uită la el cu ochi mari.Nu știe de ce poate fi în stare mai ales după ultima lor întâlnire.

-Am auzit o vorbă cum că ți-ai făcut apariția prin oraș, am vrut să văd cu ochii mei dacă este adevărat, spune Dean pe un ton calm și rânjește.Îți pune mâna stângă pe rama ușii și se uită adânc la Meggie în timp ce o scanează din cap până în picioare.După ceva timp atenția îi este distrasă de glasul ei.

-Păi, uite!Eu sunt Meggie!M-ai văzut acum, poți să pleci.Mulțumesc de vizită...Să nu mai vii!, spune șatena pe un ton vesel, iar ultimele patru cuvinte în șoaptă doar ca ea să le audă.Îi ia mâna de pe rama ușii, dar când vrea să îi dea drumul și să închidă ușa este prinsă de încheietură.Dean o împinge mai în spate de ușă.

-Nu așa repede.Avem niște lucruri neterminate.Nu mai știi?, întreabă Dean în timp ce se apropie de Meggie, ea face pași în spate până își dă cu spatele de peretele care o oprește din a mai da înapoi.Dean se apropie din ce în ce mai mult de ea.Doar câțiva centimetrii îi mai despărțea.

Șatena își ridică capul și îi arată o privire urâtă, iar el când o vede îl pufnește râsul.Meggie pufnește și are aceeași privire, nu vrea să arate frică, mai ales în fața lui, dar ușor-ușor curajul și frica o acaparează știind în ce situație fără scăpare se află.Dean îi ia o șuviță de păr și începe să o învârtă pe degete, în timp ce zice pe un ton puțin supărat:                                                          -Chiar ai uitat?Vrei să îți amintesc sau să "mimez„?, pune accent pe ultimul cuvânt, rânjind.

-Alo, poliția?...Da, am un violator în casă, spune Max amuzat, care se află în pragul ușii, mimând cu mâna un telefon ca și cum ar vorbi la el.La auzul acestei voci rânjetul lui Dean dispare și apare un oftat lung.

Dean vrea să zică ceva doar că este tras brutal de lângă Meggie, de gulerul de la tricou.De la impact acesta cade în fund, dar Max nu dă drumul la guler.Dean îți ridică capul și se uită confuz la brunet.Max nu are o privire tocmai frumoasă, o are chiar foarte înfricoșătoare,îl întoarce ca să fie față în față.Îl ridică de guler și se uită fix în ochii lui.Pe un ton ușor nervors și înspăimântor îi spune:                                -Ți-am spus să stai departe de ea!Nu mai e interesată.Vrei să îți împrospătez puțin memoria?, rămân în aceeași poziție câteva secunde.

-Nu încuia ușa!Mă duc să duc gunoiul!, spune Max, pe un ton calm, întorcând capul către Meggie, ultimul cuvând spunându-l destul de tare.Îl trage pe Dean de guler, dar înainte să iasă spune:                                                              -Să știi că nu s-a terminat așa repede!      -Da, da cum spui tu, parazitu-le!, spune Max pe un ton badjocoritor.Îi dă drumul la guler când ajunge la tomberoane și își bate palmele.Înainte să plece îi arată o față urâtă și îi dă un pumn destul de tare astfel Dean de la durere cade jos și pufăie nervos.

Max ajunge în casă lui Meggie și închide ușa după el.Ea se afla în același loc nemișcată, doar că cu capul jos astfel părul îi acoperea fața, probabil analizează ce tocmai s-a întâmplat.

-Hmm?Nu faci vreo cafea în semn de mulțumire?Adică te-am scăpat de acel parazit..., spune Max calm fiind în fața șatenei.Ea își ridică capul și se uită la el confuză.Pe brunet îl pufnește râsul.
-E aproape 12 noaptea și tu vrei cafea?, întreabă Meggie, iar Max doar râde.

"Idiotul ăsta e beat...Asta îmi aduce aminte de...Nu mai contează!Nu mai trebuie să mă gândesc la el ca acum 3 ani.Totul s-a schimbat...Totuși m-a salvat de Dean, temporar.Hmm...Dar..." își zice Meggie în gând și se uită puțin suspect la Max.

-Cu ce ocazie ai venit aici?, întreabă Meggie suspicioasă făcând contact vizual cu el.Max stă puțin pe gânduri după care oftează.
-M-am luat cu gunoiul ăla și am uitat de ce am venit, dar știu că trebuie să îți spun ceva...Ceva foarte importan..., Max nu apucă să termine de rostit propoziția că se aude o bătaie în ușă.Brunetul oftează și își dă o palmă peste frunte.
-Tare căutată ești, dar trebuie să îți zic așa că poate aște..., nici nu apucă să termine de rostit propoziția deoarece de afară se aude vocea lui Josh.
-Ieși prin spate te rog, spune Meggie și îl împinge pe Max.

Se uită la el și rămâne blocată din vina situației în care se află.Max se îndepărtează repede de ea și iasă pe ușă.Meggie rămâne nemișcată câteva secunde și își dă o palmă peste frunte ușor.Își revine din stare și deschide ușa lui Josh.

"La naiba!Îmi venea să o prind de mâini și să o strâng în brațe foarte strâns, dar nu e bine ce fac!De ce e totul așa de încurcat?" își zice Max în gând în timp ce iasă pe ușa din spate.Se proptește de un perete cu spatele, își ridică capul și se uită la cer.Începe să își dea cu capul de perete.

"Nu mai pot continua așa mult timp, dar nu am nicio idee ce aș putea face decât să stau legat..." își zice Max dându-și în continuare cu capul de perete.Un oftat lung îi iasă pe gură.El îi aude foarte bine pe Josh și Meggie despre ce vorbesc deoarece cei doi se află în bucătărie.Acest lucru începe să îl enerveze pe Max și se oprește din acțiunea de mai înainte.Atenția îi este atrasă de un foșnit dintr-un tufiș.

"Heh?Ce o mai fi acum?" își zice în gând și se apropie de locul în care se aude sunetul.