Sentimente Regăsite Volumul 2

Capitolul 12

P.O.V Meggie
Până la urmă decid să intru și eu în casă deoarece ceaiul mi s-a terminat și devenea plictisitor.Îl caut cu privirea pe Josh, dar nu e în bucătărie și nici în sufragerie.Probabil e sus și face duș.Pun ceașca de ceai pe masă și deodată aud soneria de la ușă.Ce mai vrea, Max?Nu este destul cât am fost sâcâită și cât rău mi-a făcut chiar nu îi ajunge?Ce enervant...Merg cu pași leneși spre ușă.O deschid și în brațe îmi sare Jessie care începe să mă strângă foarte tare începând să nu mai am aer.Alex chicotește și se uită la noi.

Jessie încă nu mi-a dat drumul așa că fac câțiva pași trăgând-o și pe ea astfel făcându-i loc lui Alex și geamantanele pe care le căra în casă.Deodată din fața fericită pe care o avea Alex se transformă în una suspicioasă și încruntată.Mă uit cu coada ochiului și îl observ pe Josh.Într-un final Jessie îmi dă drumu astfel putând să respir.Mă întorc și eu spre Josh.

-Nu știam că avem musafiri.M-aș fi îmbrăcat mai frumos, zice el zâmbind și fiind îmbrăcat în niște pijamale.
-Oh...Josh ei sunt prietenii mei Jessie și Alex, prieteni el este iubitul meu, spun și gesticulez din mâini.Pe fața lui Jessie apare un zâmbet mare.Se duce spre Josh și dă mâna cu el...Puțin cam exagerat.

-Eu sunt prietena cea mai bună a lui Meggie, îmi pare bine!Vezi că dacă o rănești o să plătești cu vârf și îndesat, spune Jessie încă dând mâna cu el.Ultima propoziție o zice autoritar și cu o față întunecată, iar la final îi zâmbește și îi dă drumul la mână.

-Mă bucur să te cunosc și eu!Meggie mi-a povestit multe despre tine, spune Josh fericit.Acesta se apropie de mine și de Alex, dar blondul(adică Alex) rămâne la fel de suspicios.

-Mă bucur să te cunosc și pe tine...Alex!, spune Josh și ridică mâna semn să dea noroc, dar Alex îi dă mâna la o parte și merge spre Jessie ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat...Ce crud...Nu îl credeam în stare de așa ceva.Josh își dă mâna prin păr și râde forțat.

P.O.V Alex
Poate că am fost puțin prea dur, dar are o aură cunoscută și asta mă face să îl suspectez mai mult.Cine e?Nu am nici cea mai mică idee, dar sigur numele lui nu este Josh.Mi se pare că l-am mai văzut undeva, dar nu vreau să am de lucru cu el.Nu e de joacă...Cum l-a cunoscut Meggie fix pe el?...Poate îl confund, da probabil mă înșel...

P.O.V Autor
Cei patru se duc în sufragerie.Meggie, Alex și Jessie se așează pe canapea, iar în fața lor pe un fotoliu Josh.Jessie este foarte entuziasmată și fericită în continuare.Alex stă pe gânduri fiind nesigur pe gândurile lui.Josh doar zâmbește și se uită la Alex.Meggie decide să spargă tăcerea.

-Și cum a fost?V-a plăcut?A fost ceea ce ați visat, ceea ce v-ați dorit?, întreabă șatena curioasă uitându-se la cei doi prieteni ai ei.Alex se întoarce la realitate și se uită la Meggie.Jessie vrea să răspundă, dar blondul se bagă peste ea:
-Nu, nu a fost ceea ce am visat..., la auzul acestor cuvinte Jessie se uită șocată la Alex, iar lui Meggie zâmbetul îi piere...A fost mult mai frumos..., continuă acesta.Șatena începe să chicotească, iar Jessie îi dă o palmă ușor după ceafă.
-Chiar ți-a ieșit...Ne-ai păcălit, spune Meggie veselă.
-Mă sperii până și pe mine..., continuă Jessie și își pune mâinile încrucișate.

Atmosfera este una veselă pentru cele două fete, dar în partea cealaltă pentru băieți este una destul de tensionată și bazată pe reacții forțate.După ceva timp de povestit Jessie spune:
-Eu o să merg cu Meggie sus că am ceva de discutat cu ea între patru ochi.Așa că ne scuzați.
Cu acestea fiind spuse bruneta o ia pe Meggie de mână și o trage astfel dispărând din sufragerie și urcând pe scări într-o cameră.

Josh începe să chicotească astfel sunetul acesta atrâgându-i atenția lui Alex.Acesta se uită la brunet cu o față neutră.Josh contiună să zâmbească.Stau în liniștea apăsătoare, câteva minute.

-Interesant nume, păcat că nu este cel real...Daa, mare păcat, nu crezi?, întreabă Alex pe un ton calm, dar amuzat în același timp.La auzul acestor cuvinte Josh înghite sec fără ca Alex să vadă.
-Se pare că încă mă mai știi sau probabil a rămas totul vag în mintea ta...Este așa?, răspunde Josh cu altă întrebare începând să rânjească.

"M-a încolțit din doar câteva cuvinte.E destul de inteligent cu vorba astfel mă induce în eroare destul de ușor..''își zice Alex în gând având un zâmbet pe față să nu dea de bănuit ce gândește.

-Poate că niște lucruri sunt cam vagi, dar altele mi le amintesc atât de bine, ba chiar foarte bine, îi intoarce Alex vorba foarte ușor.Expresia facială a lui Josh îl trădează pentru câteva secunde devenind ușor panicat, dar revine la rânjetul pe care îl avea înainte.

-Degeaba, dacă nu îți amintești tot nu ai ce povestii, este așa?, încearcă Josh să îl facă pe Alex să dea înapoi.
-Da, probabil, dar unele povești pot fii spuse și pe bucățele, este așa?, răspunde Alex mimându-l pe Josh la cuvintele "este așa".Josh clipește de mai multe ori, încearcă să rămână calm și să nu dea înapoi de la propriul joc.

-Ai rămas la fel...Degeaba ți-ai schimbat numele dacă tot același ai rămas.
Numele îl poți schimba, dar pe omul rău, niciodată.Păcat că ți-am uitat vechiul nume, dar era urât și acela probabil ca sufletul tău, nu crezi?, zice Alex pe un ton calm și zâmbind inocent la Josh.
-Se pare că și tu la fel ești.Nu te-ai schimbat deloc, nici numele, dar nici vechea personalitate.De fiecare dată aduci în discuție lucruri din trecut și acum arunci cu noroi în mine.Să știi că și eu pot să arunc înapoi sau ai uitat de mia noastră înțelegere, spune Josh uitându-se drept în ochii lui Alex, iar blondul începe să stea pe gânduri.

---------------------
Să mă scuzați că nu am mai postat de ceva timp doar că am rămas în pană de idei pentru aceste capitole. :)