Mosii de Vară. În mitofolcorul românesc, pe Tărâmul Celălalt, se află o vale de unde cei ce ajung la ea simt un dor profund de Lumea Albă, adică de pământul nostru, spre care se întorc de câte ori au prilejul. Este vorba despre Valea Plângerii sau Valea cu Dor. Morților li se mai spune și Dalbii de Pribegi. În Sâmbătă dinaintea Duminicii Rusaliilor, ei se trezesc și se duc pe Valea cu Dor, unde găsesc tot ce li s-a dat de pomană în cursul anului.
Această zi se numește și Moșii de Vara, și poporul mai spune că au fost nouă uncheși bătrâni, care, pe unde mergeau, făceau numai bine și minuni. Printre altele, ei le împărțeau copiilor cireste coapte; de aceea, zilei i se spune și Moșii Cireșelor.
În afară celor nouă unchesi bătrâni, Moșii de Vara sunt strămoșii, pe care nu trebuie să-i uităm niciodată. Morții care nu găsesc nimic în Valea cu Dor, căci nu li s-a dat nimic de pomană, iau țărână în poală și se întorc mâhniți la locul lor. Însă, rar român care să nu dea de pomană pentru morții lui, fie cât de sărac. De ziua Moșilor de Vara, femeile împart oale cu apă, dar nu se toarce, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morți îndărăt. Nu se aruncă gunoiul afară din casă, căci se crede că ajunge la morți, care așteaptă această zi pentru a capătă merinde și băutură. Nu se matură, că se da praf în ochii morților, care stau după ușa până a două zi, când, după terminarea liturghiei de Rusalii, își iau zborul către cer.
La Moșii de Vară, femeile dau de pomană vase, de lemn sau de lut, pline cu vin, apă sau lapte, cu mâncare gătită, alături de care se pun pâine, flori și lumânări aprinse. În Ialomița, se gătesc mâncărurile de pomană după preferințele morților. Vasele se împodobesc cu flori și cireșe. Cofele ce se dau de pomană sunt umplute cu apă de la fântână sau de izvor. Se împart oale cu apă, pentru că și cei morți să aibă cu ce bea pe Lumea Cealaltă. Pe ghizdurile fântânii se lasă câte un ban, că plata pentru apă și că pomană să fie primită.
Prin Moldova, împărțirea vaselor se continuă în prima și a două zi de Rusalii. Sâmbătă, în toate mănăstirile și bisericile se țîn slujbe de pomenire a morților. Local, e datină că, dacă unei familii i-au murit mai mulți, fără a fi spovediti sau împărtășiți, să se dea de pomană și iconițe, tămâie, cărți de rugăciuni și altele. Se spune că femeile care îi cinstesc în fiecare an pe Moșii de Vara vor îmbătrâni mai încet și își vor păstra sufletul mereu tânăr.
VOUS LISEZ
Le Quatrième Pentamètre
Poetryjournal. This happened this evening. I spent the last 18 months deep in thought. What sort of book did people want? A memoir? A how-to? A digital book? A print book? What sort of font? What sort of line spacing and margins and... And for 18 months...