Şi in ţara asta mare,
Fãrã cântec, fãrã soare
Mai trãia şi-un bãieţel,
Ce crescuse doar niţel,
Un bãiat cu trai sãrman,
De micuţ rãmas orfan
Locuind la un bunic
Care l-a-nvãţat de mic
Cum sã scrie, sa citeascã,
Slovele sã zugrãveascã,
Buchile întortocheata,
Rãsucite, dezlegate,
Subţirele, lunguieţe,
Mai bondoace, mai semeţe,
Care poartã-n miezul lor
Adevãr scãpãrator.
Avea moşul palme tari,
Bãtucite, de plugar.
Avea moşul ochi lumini,
De înţelepciune plini ...
Dar şi dânsul s-a sfârşit
într-o zi de ger cumplit.
Prin tavanul gãurit
Iarna toatã-a nãvãlit
şi au nins deasupra lui
Fulgii albi ai cerului.
În cãsuţa lor piticã,
Singur cuc rãmase Nicã.
A mai plâns el ce-a mai plâns,
Iacrimile şi le-a strâns
în cãuşul palmei mici,
De-ai fi zis cã-s licurici.
Iar apoi când s-au uscat,
Din adâncuri a oftat,
şi-a pornit pe strãzi, haihui,
Singur cu durerea Iui.
$i mãrunt, şi abãtut,
Prin cetate-a strãbãtut,
Nevãzut de nimenea.
Glasul doar i se-auzea:
Cânta Nicã viers de jale,
Oamenii se-opreau în cale.
Cânta Nicã viers de foc,
Vântul se oprea în loc.
~ Nina Cassian, Nicã fãrã fricã
VOUS LISEZ
Le Quatrième Pentamètre
Poesíajournal. This happened this evening. I spent the last 18 months deep in thought. What sort of book did people want? A memoir? A how-to? A digital book? A print book? What sort of font? What sort of line spacing and margins and... And for 18 months...