Răzbunarea Poate Ucide

Am scăpat de chin

-Mami? Tati? De țe nu vă tleziți? zic înțelcând sa îi tlezesc de pe sosea...

Pul si simplu au adolmit...nu am văzut țe s-a întâmplat...

-Mami....Tati...vă log. Mi-e flică...

-Gata printeso! Părinții tăi au adormit pe veci...spune tipul dandu-se jos din masină.

-De țe? Aseală s-au culcat devleme.

-N-ai înțeles...parintii tai sunt MORTI! Vin-o cu mine...voi avea eu mare grijă de tine. spune indleptând mâna sple mine.

Voiam să îi apuc mâna...cum adică au mulit? Țe înseamnă? Dal, câțiva polițisti au îndleptat almele sple omul acela...

Unul dintle ei m-a luat si m-a pus in masină...apoi am polnit sple locul unde stau ei.

- Cum te simți prințeso? ma intleabă dandu-mi un pahal cu apă.

-Nu stiu...unde sunt mami si tati?

-O sa vina mai târziu. spune si laspunde la telefon.

Eu încă mă zucam cu blățala de la mami.

-Ok. O sa o duc imediat.

-Unde mă duți?

-Intr-un loc de joacă unde sunt si copii. Vor veni mai tarziu părinții tăi. Bine?

-Bine.

Ma duc in masina de poliție apoi dupa țeva timp oplește în fața unei clădili mali...ial afală elau mulți copii. Intlăm, apoi, ma lasă acolo...

-De țe sunt aici doamnă?

-Pentru ca acum esti al nimanui. Esti singura pe lume. Parintii tai nu mai există... Acum ai face bine să ma asculti, altfel...

După 12 ani....
Stau pe holul școlii de corecție împreună cu Alex. Cum am ajuns aici? Ei bine e o poveste lungă...ce poate o să v-o povestesc altă dată.

-Intrati! se aude vocea impunatoare a directotului.

Intru prima, după mine fiind Alex.

-Ce ați mai facut de data asta? ne întreabă in timp ce arănja niste hârtii.

-Ea a început. Mi-a spart nasul...

-Pentru ca tu mă înjurai! spun uitandu-mă cu dispreț spre el.

-Domnișoară Betty Jefferson...mai ai cateva zile de stat aici. Vrei să ți le prelungesc?

-Nu e vina mea că el e un prost.

-Si tu o...

-Ajunge copii! La carceră m-am săturat ca in fiecare săptămână sa veniți aici cu cate o problemă copilărească.

-Copilăresc este sa îți spargi nasul?

-GATA! Să intre urmatorii.

Pe ușă își fac apariția 2 gorile uriașe. Ne iau pe mine si pe Alex pe sus, pentru că știu de ce pot fi in stare...

Ies din birou si o iau la stânga pe unde e carcera. Ridic privirea doar ca să vad alți 2 băieți, mai mari decat mine cu cătușe la mâini.

Oh...am uitat să mă prezint. Mă numesc Betty Jefferson si am 16 ani. La vârsta de 4 ani jumate, părinții mei au fost omorâti...de ce? Nu stiu...de cine...ei bine nu imi amintesc multe despre acel tip. Știu doar că era foarte înalt sau poate eu eram prea scundă si pentru mine părea înalt.