Cap.4

212 26 0
                                    

Pov. Adam

-  Te rog ajuta-ma suspină Urăsc sa fiu un monstru!

Îi sterg lacrimile, nu suport sa vad pe cineva plangand, oricine sau in cazul acesta... orice.. ar fi.

- Nu mai vreau sa ucid.... m-am saturat sa văd sânge și să-i aud rugându-ma sa nu-i omor! Nu mai suport vina de a lăsa familie sa plângă după ei!

- Dar... de ce faci asta?

-  Nu mă pot controla... e că și cum cineva ar avea controlul peste tot corpul meu... Dar încă aud tot ce le fac....îi văd murind și țipând suspină

   Văd ca iar ii curg prea multe lacrimi si i  le șterg oftând. Nimeni nu ar trebui sa aibă viața asta.

- E ca un cosmar care se tot repeta in fiecare seară iar și iar... Același scenariu... Aceleași rugăminți să nu-i omor.... Oameni disparați care își iubesc familia...

- Și de ce nu schimbi ceva?

-  Nu pot.... Nu pot singur....

Îl i-au de mână iar aceasta pa privește, îi schițez un zâmbet de "totul e bine" și continui să-l mângâi cu cealaltă mână.

- Stai calm, sunt aici! Sunt alaturi de tine și nu te voi lăsa!

Even monsters can love \\Yaoi\\Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum