Cap.7

183 22 2
                                    

Pov. Adam.

  Au trecut câteva zile în care am reușit să-l ajut pe Hades se concentreze mai bine, dar cumva au aflat și cei din sat că-l ajutam.
Trebuie sa fug, sunt speriat.... Nu de Hades... Ci de ce o să-mi facă ce-i din sat!
   Vreau sa ies pe ușă dar un bărbat reușește să mă prindă, mă zbat dar degeaba vin mai multi și mă duc în centrul satului.
Incerc sa fug... Nimic .. strig sa mă lase in pace ca n-am facut nimic dar mă ignora. Încep să mă lege de rug si sa arunce lemnelor și paiele la picioarele mele.

-  N-am facut nimic! *repeta speriat

Observ un bărbat care se apropie cu o torță și încep să mă panichez și incepe
sa plâng de spaima.

-  doar lam ajutat sa nu mai omoare! nu inteleg ce-i gresit!

   Încă o dată sunt ignorat și bărbatul aruncă torța și lemnele incep sa ardă. Speriat încep să-l strig pe Hades, aveam nevoia ce mai mare de el acum.
   Îl văd cum fuge spre mine prin mulțime....ajungeau flacarile la mine... îmi era cald... foarte cald.
   Hades ignora flăcările și sare in spatele meu încercând sa desfacă frânghiile,  am câteva arsuri pe picioare... Simt cum sunt luat pe sus de Hades și cum ii scapă un geamăt de durere... Probabil sa ars...

Even monsters can love \\Yaoi\\Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum