Cap. 9

223 27 9
                                    

Pov. Adam

Ma întorc cu spatele și văd cum umbra lui se schimba semn că își luase forma aceaia de "monstru" cum ii spune el, dar e frumos... Oricum ar fi... Nu e un monstru!
Stau asa cu spatele la el așteptând să se vindece, oftez ușor si duc mana in spate si il i-au de mana.
Îl țin de mana iar acesta face la fel, îi puteam simți chiarele lungi.

- Promite-mi că dacă mă vezi vei rămâne cu mine,Adam...

- Promit! Orice aș vedea o sa rămân cu tine! Nu mai dau înapoi!

- Te poți întoarce atunci!

Mă întorc si si mă uit la el, mă privea, puteam observa că era speriat sa nu plec, zâmbesc ușor și-l i-au in brațe acesta lăsându-si capul pe umărul meu.
Îmi puna mana pe spatele lui și-l mângâi apoi pot observa un mic zâmbet care apare pe fața lui ceea ce mă face și pe mine sa zâmbesc.

- Mulțumesc pentru tot Adam!

Zâmbesc sincer că îl văd fericit și mă uit la mana lui care o ținea pe a mea.
Mă apropii puțin de el și-l sărut aceasta răspunzându-mi și revenind la forma sa mai umană zâmbind.

Even monsters can love \\Yaoi\\Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum