Comentarii Română BAC

Lacustră

🔹George Bacovia este un scriitor român, format la școala simbolismului literar francez.
🔹 A scris volume precum: „Scântei  galbene", „Bucăți de noapte" și „Plumb", unde găsim și poezia „Lacustră".
🔹 "Lacustră" apare deci în volumul de debut "Plumb", în anul 1916, fiind o arta poetică, aparținând simbolismului.
🔹 Este o opera simbolistă, întrucât:
- apar simboluri și stări sufletești specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spaima - făcând ca această creație să fie o confesiune lirică;
- prezența mărcilor subiectivității prin vorbe de persoana I: aud, dorm, tresar;
- cromatică sugestivă, care rezultă din poezie chiar daca nu este folosită. Ploaia sugerează culoarea gri, care la Bacovia înseamnă tristețe, melancolie;
- muzicalitatea este realizată prin prozodie, vers refren și lait motive;
- este prezentă sinestezia: îmbinarea elementelor vizuale: „Un gol istoric se întinde", auditive: „Aud materia plângând", și motorii: „În spate mă izbeste-un val";
- sunt prezente teme și motive specifice: ploaia, apa, singurătatea.
🔹 Tema - o reprezintă singurătatea eului liric, descompunerea și degradarea lumii materiale și umane sub efectul lui.
🔹 Titlul - este sintetic, alcătuit dintr-un substantiv comun nearticulat.
      - Din punct de vedere denotativ, reprezintă o locuință clădită pe stâlpi, la suprafața apei unor lacuri, specifica epocii preistorice.
      - Din punct de vedere conotativ, sugerează permanenta agresiune pe care eul liric o simte din partea lumii exterioare de care vrea sa se izoleze, devenind astfel un prizonier al propriei lumi.
  🔹 Structura:
- este alcătuită din 4 catrene care îmbină doua planuri aflate în corespondență: planul exterior - primele două versuri și planul interior - următoarele două versuri;
- măsura este de 8-9 silabe;
- rima este mixtă.
  🔹Strofa I:
- exprimă simbolic ideea de atemporalitate ca stare de permanenta sâcâitoare a eului liric: „De-atâtea nopți";
- eul liric percepe direct ploaia care este atât de distrugătoare de materie: „Aud materia plângând";
- întregul univers trăiește un dramatism sfâșietor, motivul solitudinii fiind prezent aici prin sintagma: „Sunt singur", simbolizând așadar o existență solitară, asemeni locuințelor lacustre.

🔹 Strofa a II-a:
- este determinată de simbolurile psihologice exprimate prin verbe ce arată incertitudinea, nesiguranța, spaima de degradare a materiei sub acțiunea distrugătoare a apei: scânduri, mal, pod, val. Aceste scânduri ude sugerează nevroza că efect al pericolului de prăbușire iminentă;
- panica și spaima provocate de izbitura brutală și neașteptată a valului: „În spate mă izbește-un val", sunt amplificate de motivul somnului: „Tresar prin somn și mi se pare/că n-am tras podul de la mal", care poarta sugestia morții, căci somnul bacovian este un „somn întors" care se transforma într-un coșmar.

🔹Strofa a III-a:
- amplifică starea de angoasă, de neliniște, de singurătate a eului liric prin regresiune în „golul istoric”, al inceputurilor lumii: „Un gol istoric se întinde";
- singurătatea este proiectată de eternitate prin intermediul versului: "Pe-aceleași vremuri mă găsesc";
- lumea dispare, devine neant, totul se destramă, singura certitudine „simt" fiind prăbușirea, dezintegrarea iminenta a Universului, sub acțiunea dezintegratoare a apei: „Și simt cum de atâta ploaie/Piloții grei se prăbușesc".

🔹Ultima strofa:
- o reia pe prima, având schimbat doar versul al doilea: "Tot tresărind, tot așteptând", pentru a accentua planul subiectiv, trecându-se de la universal la individual;
- descompunerea este o acțiune liniară și finită.

🔹În concluzie, „Lacustră" de George Bacovia aparține simbolismului, reprezentând o poezie cu tematica morții sugerată de elementul apei - ploaia.

*Poate fi înlocuită cu Plumb, și invers."

(542 cuvinte)