Comentarii Română BAC

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

⏺️ Lucian Blaga, "poetul luminii" sau "poetul filozof al literaturii romane", s-a născut în Lancrăm, judetul Alba, supranumindu-se și "mut ca o lebădă".

⏺️ Poetul publică volume de versuri precum "In marea trecere" , "La cumpăna apelor" și "Poemele luminii" , volum in care apare poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".

⏺️Aceasta a fost publicată în 1919 și este o arta poetica, aparținând modernismului.

⏺️Este o arta poetică deoarece autorul își exprimă crezul liric și viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice sunt redate ideile creatorului despre poezie si despre rolul poetului.

⏺️Opera aparține modernismului, întrucât:
— subiectivitatea este accentuata ( pronume personale/adjective pronominale posesive și verbe de persoana I: "eu" , "lumina mea" , "calea mea" , "nu strivesc" , "întâlnesc" etc );
— mesaj ambiguizat prin metafore abstracte: "corola de minuni a lumii" , "vraja nepătrunsului ascuns" , "sfânt mister";
— ideile filozofice se transforma in idei poetice;
— nu se respectă prozodia clasica, poezia fiind alcătuită din 20 de versuri alternând cele scurte cu cele lungi. Lucian Blaga folosește versul liber, cu rima variabilă și ritm interior. De asemenea se folosește ingambamentul.

⏺️Tema — arta poetică. Iar subtema, cunoașterea evidențiată prin metafora iubirii.

⏺️Titlul — este analitic, fiind metafora revelatorie, care semnifica ideea cunoașterii luciferice, exprimând crezul că datoria poetului este sa evidențieze misterele Universului, ci nu sa le lămurească.

⏺️Din punct de vedere structural, se observă că poezia are 3 secvențe.

⏺️Prima secvență:
— conține 5 versuri și începe cu versul-titlu, cu valoare de incipit ce pune de la început dorința poetului de a nu distruge tainele lumii, ale universului în care trăiește și este alcătuit din flori, ochi, buze și morminte, acestea sugerând natura înconjurătoare, universul uman, iubirea dar și moartea;
— pe lângă verbele "nu strivesc" și "nu ucid" la forma negativa, in aceasta secventa apar și metaforele "calea mea", simbol al creației proprii și "cu mintea", simbol al cunoașterii paradisiace, opțiunea poetului fiind însă pentru cunoașterea luciferică.

⏺️Cea de-a doua secventă:
— prezintă, comparativ, opoziția dintre cele doua forme de cunoaște: paradisiacă și luciferica, semnificate prin metaforele "lumina altora" și "lumina mea", cărora li se adaugă verbele "sugruma" și "sporesc";
— Lucian Blaga crede că, prin credința sa, poetul sporește tainele lumii: "Si-n tocmai cum cu razele ei luna/nu micșorează, ci tremurătoare/mărește și mai tare taina nopții";
— eul liric trăiește astfel intens farmecul misterului: "largi fiori de sfânt mister" dar aceste se și mărește deoarece "tot ce-i neînțeles/se schimba-n neintelesuri și mai mari".

⏺️Cea de-a treia parte:
— este construita dintr-o propozitie cauzală și exprima, ca o concluzie, ideea că extazul in fața tainelor lumii este posibil numai prin iubire și prin relaționare cu întregul univers: "caci eu iubesc/și flori și ochi și buze si morminte";
— versul final reia enumerația metaforică din prima secventa a poeziei, ceea ce conferă o structură circulara discursului liric.

⏺️In concluzie, trăsăturile modernismului acestei creații sunt prezente atât în viziunea poetului asupra lumii, in temă poemului, in structura sa, cat și in limbajul poetic folosit de autor.

(504 cuvinte)