Capitolul 2

445 22 2
                                    

•Hailey POV•
Inainte, cafeaua amara era cel mai bun medicament de trezire. Acum, nici măcar ea nu ma poate ajuta. Simt nevoia sa dorm, simt nevoia sa închid ochii pentru câteva secunde și sa ma las purtată de vise.
Aseară am visat-o pe mama. Ca in fiecare seara. Chipul ei nu îmi da pace și îmi simt corpul slăbit.
    Credeam ca începând cu vârsta de 14 ani voi face multe lucruri cu mama. Credeam ca va veni vremea noastră când o sa facem cumparaturi impreuna, o sa ma sfătuiască in dragoste, o sa ne facem unghiile una alteia. Credeam ca de atunci va urma timpul nostru. Dar ceasul nostru demult s-a oprit.
Niște pași apăsați coboară scările și orice gând se evaporeaza in aer. Dar vor reapărea. Îmi este predestinata suferinta.
D-Buna dimineata, Hailey!
Unchiul David ne oferă in fiecare dimineata un zambet dar cu o floare nu se face primăvara.
D-Poți măcar sa îți ascunzi acel chip in fata noastră?
H-Nu pot sa fiu fericita oricât as incerca. Nu pot nici măcar sa mimez fericirea.
D-Hailey, ce te frământa mai mult? Moartea Angelei sau coma lui Elias?
H-De ce m-ai întreba așa ceva?
D-Doar răspunde-mi!
H-Nu pot aduce un mort la viata. In 3 ani m-am resemnat gândului ca mama nu va mai fii lângă noi. Dar tata trebuie sa se trezească! Este singurul care poate sa ma readucă inapoi.
D-Frumoaso, trebuie sa îți salvezi sufletul cât mai poți!
H-Cum as putea face asta?
D-O poti lua cu începutul. Te reintorci la liceu, iesi cu prietenii iar noi încercam sa avem o armonie frumoasa fiind o familie.
H-Vreti sa va prefaceți toți ca totul este bine?
D-Preferam sa ne prefacem decât sa vărsam lacrimi. Nu stiu ce crezi tu, Hailey, dar eu nu mai pot sa sufăr! Nu mai pot sa plâng! In 3 ani am secat.
Și eu am secat. Și eu vreau sa zâmbesc și sa o iau de la capat. Vreau sa îl astept pe tata deja cu inima reabilitata. Primul pas este ușor de făcut dar trebuie sa te pregătești pentru ceilalți.
H-Toți vor rade de mine la liceu. Sunt repetenta instituției!
D-Și de când îți pasa tie? Stii ce le spuneai părinților tai când se certau? Ca orice ar fi trebuie sa tina capul sus și sa aibă grija sa nu le moara sufletul. Deținem doar unul singur.
H-Păcat ca nu pot fi acea Hailey înțeleapta și la 19 ani!
D-Ești aceeași Hailey dintotdeauna! Doar ca tu singura nu vrei sa te ridici. Acum apare diferența dintre nu pot și nu vreau. Tu poți, dar nu vrei!
H-Sa o iei de la capat nu este ușor. Mi-e frica!
D-Dacă îmi spui iar ca nu vrei ca cei din liceu sa rada de tine, gandeste-te la alta scuza. Pe tine niciodata nu te-a interesat gura lumii.
H-Nu oamenii neimportanți ma interesează. Dacă..dacă as fi din nou o raza de soare, tata s-ar supara pe mine?
David rămâne blocat la întrebarea mea și pare ca nici inima nu îi mai bate.
D-De ce ar fi suparat?
H-Ca eu zâmbesc, îmi trăiesc adolescenta iar el este inconștient pe un pat de spital.
David ajunge intr-o secunda in fata mea și îmi ridica chipul cu doua degete. Când îl privesc, mi se pare la fel. David Collins nu s-a schimbat mult cu trecerea anilor.
D-Pentru Elias erai însuși viata lui. El nu ar vrea sa ramai otrăvită. Vrea sa îți gasesti un antidot. Vrea sa zbori, Hailey! Tatăl tau ar avea puterea sa își revină dacă pe tine te-ar vedea fericita.
O lacrima cade pe podea și este dovada ca încă nu am secat. Este dovada ca încă exista o speranta ca pot sa îmi revin.
H-De mâine ma voi duce la liceu și îmi voi termina ultimul an. Îmi este dor de Skyler și Matthew!
D-In sfarsit pari din ansamblul nostru! Toată familia a decis sa meargă mai departe. Ma bucur ca nu ai vrut sa fi cea care sa ne tragă inapoi.
H-Arthur a fost de acord?
D-Arthur mi-a spus ca este barbat. Și ca barbat o sa fie puternic pana la capat. Copilul este mai bine decât tine, Hailey!
Zâmbesc. Pentru prima oară după 3 ani zâmbesc. Și este un zambet sincer. Ma încearcă un sentiment ciudat. Parca uitasem cum este sa fii fericit!
D-Trebuie sa ma duc la firma, îi va lua Nat pe cei mici. Ai grija de tine, Hailey! Și nu uita ca te iubesc!
H-Îți mulțumesc, unchiule! Și eu te iubesc cum Dumnezeu iubește oamenii!
David rămâne de-a dreptul socat și stiu ca aceasta a fost inițierea. Mama ne veghează de sus și nu se poate odihni linistita dacă noi suferim. Tata ne vrea tot binele din lume și trebuie sa mergem mai departe așteptându-l.
Te lași așteptat tati! Și atunci..dar și acum.

•David POV•
Clădirea alba se afla chiar in fata mea și pășesc pe usa cu încredere. In 3 ani am ajuns sa cunosc acest spital ca pe propria firma.
Ma opresc in fata salonului, pe care sincer m-am saturat sa îl vad și pun mana pe clanța.
    Tremur. De fiecare data când intru aici tremur.
Când pasesc înăuntru, imediat îi zăresc chipul lui Elias.
D-Cât mai poți sa stai fără vlaga, prietene?
Hailey are nevoie de tine, Arthur are nevoie de tine, verișoara ta are nevoie de tine. Chiar și eu am nevoie de tine! De ce nu vrei sa ne arați odată ochii tai albastrii? Trebuie sa te trezești cât de curand altfel vei primi o bătaie zdravănă de la mine. Trebuie sa îi ții tu locul și Angelei.
Te rog, Elias, revino printre noi!
După ce mi-am eliberat încărcătura din suflet vreau sa părăsesc salonul. Dar ar mai fi ceva de spus.
D-Îți promit ca o voi proteja eu in locul tau! Îți promit ca îți voi tine locul cât timp lipsești! Stai liniștit, vor fi bine!
In final, cred ca chiar am fost un înlocuitor al tau. Și atunci...dar și acum.

Înlănțuită de trecutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum