Capitolul 7

266 16 0
                                    

•Xander POV•
    Oamenii sunt egali? Se nasc egali sau devin egali? Nici una nici alta. Pentru mine oamenii nu sunt egali. Nu sunt egali in drepturi, nu sunt egali in viata, nu sunt egali sub nicio forma. Unii se nasc săraci, altii bogați, unii singuri, altii cu o familie. 
Unde este egalitatea aici? Unii își întâlnesc dragostea de mici, altii nici in ultimul ceas. 
Egalitatea nu exista și nici nu va exista. Vor fi oameni cu o viata de poveste, vor fi oameni care trebuie sa lupte pentru fericirea lor.
    Ca sa existe egalitate trebuie sa avem toți aceeași viata, același destin, același noroc.
    Cum sa cred ca sunt egal cu alt om când toți duc o viata mai buna ca a mea?
    Îmi închei monologul interior când ajung in fata casei doamnei Collins. Nu stiu de ce i-am acceptat invitația! Probabil îmi doresc prea mult sa învăț fotografia.
    Ciocan scurt la usa și ma intreb cum este soțul Natashei. Poate nu am avut o părere buna despre ea la început, dar acum cred ca își merita viata de regina.
    Usa mi se deschide și trebuie sa recunosc ca aceasta doamna arată bine pentru vârsta ei. Poate prea bine!
N- Ma bucur ca ai venit, Xander, intra!
    Pasesc in casa doamnei și nici nu pot sa ma mir. Totul arată minunat!
N-David, Ava, musafirul nostru a venit!
    Din bucatarie doi oameni apar și nu stiu la cine sa îmi pastrez privirea. La fetița frumoasa cu un zambet strălucitor sau la bărbatul intimidant cu hainele scumpe? Prefer fetița, este mai adorabila!
A- Buna, sunt Ava, ma bucur sa te cunosc!
    Fetița îmi întinde mana ei mică și când mâinile noastre se ating zâmbesc. Ma simt bine când sunt înconjurat de copii.
D- Soția mea mi-a spus multe despre tine. Simte-te ca acasă, te rog!
    Ca acasă? Adică singur și plictisit? Sigur nu vrei sa ma simt așa!
N- Haideți la masa, se răcește mâncarea!
    Sunt condus de doamna Collins la masa lor mare și ma așez cu jena pe scaun. Nu stiu ce caut aici. Nu fac parte din familia lor, sunt un necunoscut.
D- Așadar, Xander, ce lucrezi?
X- Sunt mecanic auto. Un baiat de 19 ani și fără liceu nu prea are multe de ales.
D- Îmi pare rău pentru viata care ai dus-o! Ești un barbat adevarat si sa stii ca studiile nu îți spun cât de destept ești.
X- Pai, aici sunt de acord cu dumneavoastră!
    De ce domnul David mi se adresează atat de deschis? Ce încearcă sa facă ei aici?
    Vad undeva in colțul mesei aparatul de fotografiat al Natashei. Pare foarte scump și de o tehnologie foarte avansată. Pare un model apărut de curand.
N- Îți place acest aparat?
X- Foarte mult! Mi-ar placea mai mult sa îl dețin eu dar nu mi l-as permite in veci.
N- Ți l-as da cu mare drag dar nu este nici al meu. Aparține varului meu.
    Vocea ei se stinge și ochii i s-au inchis. Am simțit o durere mare venind din acel glas.
    Cina este intrerupta de telefonul meu și ma ridic de la masa scuzandu-ma. Ce vrea proprietarul de la viata mea?
    Răspund cu pumnii încleștați și încercând sa îmi controlez tonul. In 3 minute termin conversația dar nu mai pot mânca. Mi s-a luat toată pofta de mâncare!
A- S-a întâmplat ceva, Xander? Pari trist!
X- Atunci când îți pierzi casa cred ca nu poți sa fii decât trist!
    Rad ușor dar nu e rasul meu. Dar nu ma vait, n-ar fi prima oară când dorm pe străzi.
    Vad ca doamna Collins vrea sa îmi spună ceva dar usa de la intrare se deschide. Și atunci am vazut-o. 
Acea fata blonda cu ochii albastri. Acea fata pe care o vezi doar in filme sau revistele de moda. Atunci am vazut cel mai frumos om existent.
    Lângă ea se afla și un puști care pare de vârsta cu Ava. Ii seamănă intrutotul blondei! Cine sunt acești oameni superbi?
N- Xander, ei sunt nepoții mei, Hailey și Arthur! Copii, v-am spus despre musafirul nostru din seara asta!
    Ei par sa știe despre ce vorbește doamna Collins dar eu am împietrit. Băiatul vine spre mine și îmi întinde mana pentru a da noroc.
A- Buna, frate, sper ca îți place la noi!
    Frate? As rade dar nu vreau sa par un ciudat.
    Îmi întorc privirea spre ea și probabil o sperii. Tot ce fac este sa o pătrund cu privirea. Par un obsedat cu dunga in buletin.
H-Buna, ma bucur sa te cunosc!
    Îi strâng mana și rămânem așa câteva secunde. Și ea ma privește atenta. Este permisă existenta acestei ființe copleșitoare?
N-Copii, haideți sa mâncați cu noi!
A-Arthur, n-ai pierdut meciul? Sper ca am făcut destule blesteme!
Ar-Din păcate pentru tine, am câștigat! Îmi pare rău, verișoara!
    Cei doi au un mod ciudat de a se purta. Sigur tin mult unul la celălalt dar prefera sa joace acest teatru ieftin. Îmi aduc aminte de copii de la orfelinat.
D-Hei, Xander, am vorbit cu soția mea și vrem sa îți propunem ceva!
    O propunere? Așa atras am fost de aceasta fata pe nume Hailey ca nici nu i-am auzit vorbind.
    Este un pericol pentru toți baietii din aceasta lume.
D-Ținând cont ca tocmai ai fost dat afara, ce ar fi sa dormi aici in noaptea asta?
    Ce sa fac? Cum ar fi sa ma trezesc acum in camera mea? Trebuie sa fie un vis!
X-Nu as putea face asta! Va mulțumesc pentru cina dar nu vreau mila nimănui!
N-Scumpule, nu este mila! Chiar m-am atasat de tine și vrem sa ajutam oamenii ghinioniști ca tine. Poți dormi cu Arthur, nu are nimic împotriva!
    Ma uit spre puști și pare umpic surprins. Cine ar vrea sa îi fie invadat spațiul personal? Nimeni!
Ar-Matusa are dreptate, nu ma deranjeaza, facem o noapte a băieților!
    Ma uit la el și îmi vine sa îi dau un pumn. Tocmai mi-a contrazis teoria.
N-Te rog, accepta, nu te pot lasă pe străzi! In plus, mâine avem multe de discutat!
    Femeia asta s-a bagat in viata mea forțat și acum vrea sa se bage și mai mult. Cred ca nu am sansa de scăpare.
X- Dacă nu este niciun deranj, accept! Va mulțumesc frumos pentru ospitalitate!
    Le ofer un zambet sincer și ma întorc spre făptura cu ochii ca marea. Sa stau cu ea in aceeași casa?
    Doamne ce lupte voi duce!

Înlănțuită de trecutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum