Înlănțuită de trecut

Capitolul 40

•Hailey POV•
In ultimii trei ani inima, mintea și existenta mea s-au dus mai mult spre tatăl meu care a fost in coma.
Am fost concentrata pe ce mai aveam lângă mine și am renegat ce nu mai aveam. Acum îl am pe tata din nou lângă mine dar mama tot plecată este. Ea a plecat sus in cer.
Masina turuie motorul iar tata accelerează pe șoseaua liberă. Muzica este cea care vorbește in locul nostru iar eu îmi strâng mâinile la piept trecându-mi un fior prin tot corpul.
Îmi întorc privirea spre stânga pentru a îmi privi tatăl pe care coma nu l-a schimbat mult din punct de vedere fizic.
H-Ești bine, tata?
Acesta înghite in sec și este o posibilitate sa mi se para dar cred ca mâinile lui tremura pe volan.
E-Nu, nu cred ca sunt! Pana la urma este prima data când merg la mormântul soției mele.
Fiind capturat de coma, tata nu a apucat sa își ia rămas bun de la Angela Martinez.
Eu, fiica lui, i-am promis aceasta zi pentru a-l conduce la mormânt. Dar sunt încordată și inima ma doare. Pentru ca merg la mormântul mamei mele cu tatăl meu. Pentru prima oară in trei ani.
E-Deci spui ca David și Natasha s-au ocupat de tot atunci?
H-Da! Ei au dat fiecare bănuț și i-au făcut mamei o înmormântare frumoasa.
E-O înmormântare poate sa fie frumoasa?
H-Mie mi s-a părut frumoasa. Pentru ca și mama a fost frumoasa!
Da, poate ca înmormântarea nu poate sa fie frumoasa dar decedatul merita o înmormântare care sa îl reprezintă. Iar mama merita o înmormântare bogata, emoționantă și linistita. Pentru ca și ea era așa.
Tata face stânga pe o străduța și cunosc aceasta străduța foarte bine. In doua minute ajungem in fata intrării și tata oprește rasufland cu greu.
Ma dau jos din masina și ma uit la el cum nu poate sa coboare din masina. Și eu am avut aceeași reacție prima data.
H-Haide, tata, trebuie sa mergem!
E-Ai dreptate!
Se da jos din masina și tranteste usa cu putere.
Se intoarce spre poarta neagra mare și vad siroaie de transpirație cum i se scurg pe fata. O iau înaintea lui dându-i și lui curaj și începe sa ma urmărească prin cimitir.
Aici se afla sufletele unor oameni importanți și frumoși. Aici se afla oameni ce nu mai sunt printre noi fizic dar spiritual întotdeauna. Aici se afla oameni ce nu vor fi niciodata uitați.
Îl vad pe tata cu coada ochiului ca se oprește dintr-o data și se apleacă sprijinindu-și mâinile pe genunchi.
E-Nu cred ca pot sa fac asta.
H-Bineînțeles ca poți! Dacă eu am putut, poți și tu.
E-Tu semeni cu ea. Ea era cea curajoasa!
H-Da dar seman și cu tine. Sunt puternica ca și tine!
Tata mărește ochii la afirmația mea și se ridica întinzându-mi mana. Îmi prind mana cu a lui și pornim amândoi la pas studiind fiecare cruce.
Atâtea mesaje frumoase parca scrise doar ca sa atragă atenția. Dar sunt scrise pentru ca cel care a pierdut lupta cu viata sa știe ca a fost iubit in aceasta lume.
Ma opresc dintr-odată la o cruce mare din marmura si îmi sterg nasul pentru ca deja simt ca încep sa plâng.
Tata se lasă in genunchi și privește poza mamei ce se afla așezată pe mijloc. Am pus cea mai frumoasa poza a ei. O poza cu ea de când a îmbrăcat rochia de mireasa.
E-Uite-o..uite-o pe iubita mea superba!
Tata varsa o lacrima și își strange genunchii cu mâinile.
H-Buna, mama! Uite, tata a venit la tine pentru prima data!
E-Îmi pare rău, Angela! Îmi pare rău ca nu am fost lângă tine când te-au bagat acolo. Îmi pare rău ca au durat trei ani pana sa vin sa te vad!
H-Nu e suparata pe tine. Știe ca te-ai luptat cu moartea. Sigur e mandra de tine ca ai învins!
E-Nu-i așa? Nu puteam sa plecam amândoi și sa va lăsam singuri.
Tata rade la poza mamei și când îl privesc inteleg cum trebuie sa arate dragostea. Pot vedea in acei ochi ca nu o vor înlocui niciodata pe mama și pot vedea prin ei povestea care a fost între ei. Legatura lor nu a fost rupta nici de Dumnezeu. Mama tot este soția lui iar tata va rămâne mereu soțul ei.
E-De ce trebuia sa moara in acel accident? De ce?
H-Nu stiu!
Chiar nu stiu. Se spune ca totul se intampla cu un scop in viata. Ca Dumnezeu are pregătit fiecare pas pentru toată lumea.
De ce nu a lăsat-o pe mama sa îmbătrânească? De ce nu m-a lăsat sa ma bucur de sentimentul de a avea o mama? De ce l-a rănit pe tata?
E-Angela, iubito, ai fost și vei rămâne femeia vietii mele. Așteaptă-ma, când îmi va suna ceasul, vom fi din nou impreuna!
Îi săruta poza și geamul se uda din cauza lacrimilor.
H-Te iubim mult, mama! Și te vom iubi toată viata. Nu o sa te uitam, mama! Niciodata!
Tata se intoarce cu spatele la mormânt iar eu îmi sterg lacrimile pornind in spatele lui. Cred ca o sa plâng de fiecare data când vin aici.
"Aici se odihnește un înger pe nume Angela Martinez".
Asta scrie pe crucea mamei.
Cred ca acum inteleg de ce mama a plecat așa devreme dintre noi. Pentru ca Raiul avea nevoie de îngeri. Avea nevoie de ea. Iar noua ni l-a lăsat pe tata. Ca el sa fie îngerul nostru păzitor de pe Pământ iar mama sa fie cel din Rai.
Viata mea a fost grea pana in prezent si stiu ca voi îndură multe chiar si in viitor. Și se pare ca nu voi scapa de lanțuri.
Voi rămâne înlănțuită de trecut toată viata.

SFARSIT!

Am terminat și aceasta carte cu o mare durere de inima. Îmi este greu sa ma despart de aceste personaje iar in aceasta poveste am pus trup și suflet. Sper sa va placa și astept parerile voastre sincere!