Înlănțuită de trecut

Capitolul 6

•Natasha POV•
    De când te naști, familia este tot ce ai și singurul lucru pe care îl vei avea pana ce moartea vă va desparti. Și Natasha Collins are o familie. O familie mare. Un sot, o fiica, o nepoata și un nepot, un var.
Dar dacă unul dintre ei ar păți ceva? Atunci familia s-ar simți incompleta și ar uita sa fie o familie. Și tot ce ar detine in suflete membrii familiei ar fi distrugere. Mai ales dacă varul tau cu care ai trăit de când erai un bebeluș in scutec se lupta cu o coma de 3 ani.
    Elias mi-a fost dar de la Dumnezeu, mi-a fost frate mai mare, mi-a fost var, mi-a fost familie și acum îmi este doar dor.
    Când Angela Martinez a murit, am simțit o ura pentru ea. Am urat-o ca și-a lăsat copiii singuri. Dar acum stiu ca dacă ar fi putut lupta cu moartea cum face Elias ar fi câștigat. Uneori poate fi înfiorător ce poate face un parinte pentru copilul sau.
    La început nu îi intelegeam pe Elias și Angy, totul se învârtea in jurul lui Hailey. Acum am inteles! De când o am pe Ava totul s-a schimbat in viata mea. Dar in bine. Ea e binele din lumea mea!
    Dar acest copil nu se poate lupta cu Elias. Nu ma poate face sa îl uit și sa nu mai plâng nopțile după el. 
Măcar aceasta familie cu inima zdrobită a decis sa încerce sa meargă inainte pentru ca viitorul sta chiar in fata noastră.
    Opresc masina in fata instituției de culoare rosie și cobor cu aparatul de fotografiat in mana. Aparatul lui Elias. Vreau sa fie cu mine in fiecare clipa.
    Pășesc înăuntru cu o oarecare ezitare. Sa fii intr-un orfelinat nu îți poate aduce usurare. Aici se afla copii care nu au pe nimeni și nici nu au avut. Se afla copii abandonați de soarta.
    Directoarea m-a solicitat pentru a ajuta-o cu niste poze care vor ajunge pe toate străzile din oraș. Are nevoie de donații pentru orfelinat iar ideea ei este buna. Sincer, acești copilași merita toți banii din lume!
    Caut usa de culoare verde in care se afla biroul directoarei și o gasesc mai repede decât credeam.
    Bat de doua ori in usa și primesc confirmarea de a intra. Cum usa se deschide, ochii mei vad o doamna trecută de 50 sigur, cu un costum negru ce nu pare prea scump și cu niște ochii albastrii superbi.
D-Cu ce va pot ajuta?
N-Buna ziua, doamna Mills, sunt Natasha Collins, cea care se va ocupa de fotografii!
D-Oh, ați ajuns! Ma bucur sa va cunosc doamna Collins și va mulțumesc solemn pentru ajutor!
    Aveam impresia ca suntem doar noi doua aici dar prezenta băiatului din stânga mea se face simțită și nu pot sa cred ca nu îl văzusem.
D-Tânărul acesta este Xander O'Conner! A fost la orfelinatul nostru dar odată cu vârsta de 18 ani a trebuit sa plece. Acum are 19 ani și este un tânăr muncitor și cuminte. Este foarte trist când îți pleacă copii pe care i-ai îngrijit de mici!
N-Ma bucur sa te cunosc, Xander!
    Băiatul nu îmi spune nimic iar privirea lui este misterioasa. Muncitor, cuminte, dar nu prea prietenos.
D-Xander va merge cu tine ca sa faci poze orfelinatului. Vreau poze la toate camerele importante. Îți mulțumesc încă o data pentru ajutor!
N-Îmi fac doar meseria, nu va îngrijorați! Mergem, Xander?
    Acesta îmi oferă o incruntatura si iese pe usa fără sa spună nimic. Cu un adolescent ca el, un parinte ar avea de furca. Dar el nu are așa ceva.
N-Ce te aduce pe aici? Am inteles ca ai părăsit orfelinatul acum un an.
X-Asta nu înseamnă ca trebuie sa uit oamenii care m-au îngrijit.
N-Nici nu am spus ca trebuie! Ești un baiat bun dacă faci vizite fostei tale familii!
    Xander se oprește brusc și ma ațintește cu privirea. Vrea sa îmi spună ceva dar renunța. Și eu care credeam ca o sa ma inteleg cu el.
    Restul minutelor le petrecem in liniște și pace.
Eu fotografiez ce e de fotografiat iar Xander doar privește.
    Când credeam ca nu mai are rost sa încerc sa port o conversație cu el, Xander întrerupe liniștea.
X-Doamna Collins, aveți copii?
N-Da, am o fetița de 14 ani. Se numește Ava!
X-Atunci Ava este foarte norocoasa sa va aibă!
    Mi se adresează și pornește in fata mea spre ultimul loc, dormitoarele. Nu este un baiat rău dar inima lui este prea trista pentru a putea fi ca o lumina.
    Toți acești copii au fost neiubiți și existenta lor a fost neapreciata. As face o închisoare pentru parintii care își abandonează copiii. Îi urăsc din tot sufletul!
    Ajungem la unul dintre dormitoare, unul foarte curat și ma pregătesc pentru fotografie.
N-Ah, lumina e foarte proasta in camere! Distruge din claritate.
X-Ați putea mari luminozitatea aparatului. Cred ca poate compensa. Și ați putea sa va întoarceți cu spatele la geam.
    Ma uit uimita la Xander pentru ca are dreptate. Așa, poza iese perfect! Sa aibă talente ascunse acest baiat?
N-Cum de ai știut ce trebuie sa fac?
X-Îmi place fotografia! Dar nu îmi permit cursurile.
    Xander este o Natasha Junior sau un Elias Junior. Poate suna incredibil dar intr-un timp atat de scurt m-am atasat de aceasta enigma.
N-Xander, te invit la cina in seara asta! Mi-ar face placere sa îmi cunosti familia. Este posibil sa te ajut in privința visului tau.
    Ochii sai se măresc și am vazut in ei o speranta. O licărire.
X-De ce m-ați ajuta?
N-E foarte simplu. Pentru ca îmi placi!
    Și atunci am vazut un zambet in colțul gurii.
    Xander este un baiat frumos, un barbat in devenire și un caracter minunat. Nu și-a meritat soarta și as vrea sa ajut cu ceva acest suflet nobil. Vreau sa îl ajut măcar pe el dacă de 3 ani pe Elias nu am putut.
    Părăsesc instituția ținând aparatul de fotografiat la piept și cu lacrimi in ochi.
   "Mi-e dor de tine, vere! Atat de dor ca îmi este greu sa mai trăiesc".